"Cei ce sunt ai lui Hristos si-au răstignit trupul împreună cu patimile si poftele". Acum, această rânduială s-a întors pe dos: oamenii isi răstignesc trupul, dar nu împreună cu patimile si poftele, ci prin patimi si pofte. Cum isi mai chinuiesc ei trupul, în ziua de azi, prin îmbuibare, beție, fapte de desfrânare, danturi si petreceri ! Nici stăpânul cel mai lipsit de omenie nu-si chinuiește astfel vita leneșă. Dacă ar fi să dăm trupului nostru libertate si minte, primele sale cuvinte ar fi îndreptate împotriva stăpânului său, sufletul, pentru că acesta ...il umple de patimi care-i sunt străine si, împlinindu-și-le în el, îl chinuiește. De fapt trebuințele trupului nostru sunt simple si nepătimașe... totuși, pentru a tăia din suflet patimile trupești care s-au încuibat în el, trupul trebuie neapărat răstignit, însă in cu totul alt fel: adică nedându-i libertate si cele de trebuință, ori împlinindu-i trebuința într-o măsură neasemuit mai mică decât ar cere-o firea sa."
(Sf. Teofan Zavoratul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|