[cristiboss56]

OCHI AVEM, DAR NU VEDEM, URECHI AVEM, DAR NU AUZIM.......

Aveți mare grija in cine și cui credeți !
Rămâi de-a dreptul stupefiat de câte "minți luminate" e inzestrată omenirea din ziua de astăzi..
Niciodata pana in vremea noastra omul n-a fost mai mandru, mai autosuficient, mai indaratnic, mai inchinator la idolul mintii proprii. Desteptaciunea si cultura l-au dus pe omul nostru pana la culmi nebanuite de rafinament si subtilitate in gasirea unor modalitati de a se pacali pe el insusi, de a inventa justificari sofistice, verosimile pentru toate, de a se refugia in victimizari si de a face in asa fel incat “sa cada mereu in picioare” si sa nu se lase “(in)frant” niciodata. De a se strecura mereu profitabil si oportun(ist), de a se descurca in toate, de a aluneca mereu pe langa adevar...
Omul de astazi crede atat de mult gandului sau propriu, incat il socoteste dusman pe oricine cauta sa-l indrepte, oricata dragoste ar avea și i-ar arata acela..
Increderea in sine se transforma rapid in patima de a comanda; el atenteaza la libertatea altora (fara sa suporte nici cel mai mic atentat la libertatea sa), dispune de atentia, de timpul, de puterile altora, devine obraznic si tupeist. Treaba lui este importanta, treaba altuia e un fleac. De toate se apuca, in toate se baga. Pe toate le știe.
Cum va spuneam, NU credeţi uşor cele ce le auziţi, pentru că sunt unii care le spun aşa cum le înţeleg ei....Unul poate spune ceva ca să judece sau pentru ca este plătit sa o facă, să denigreze, sa strice cinstea celuilalt, altul o spune numai ca să se afle în treabă, iar altul fără pic de discernământ, doar doar se va găsi un gura cască să ia aminte și ce spune el, ca na, are și el o părere..
Cu adevărat, lumea merge foarte urât astăzi, pentru că toţi spun mari “adevăruri”, care însă nu corespund cu realitatea.
E înfricoşător şi chinuitor „să te odihneşti” în prostia minții tale şi simultan să pari „ireproşabil” în societate...
Nichita Stănescu a scris cîndva un vers care, de ar fi fost singurele lui cuvinte spuse într-o viaţă, l-ar fi aşezat alături de marii poeţi ai lumii: „Tristeţea mea-i atît de mare, încît aude şi nenăscuţii cîini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. ..Poate că ar trebui ca şi noi să ne întristăm mai des cu această tristeţe pentru a putea privi dincolo de aparenţele care ne împresoară viaţa.
Avem atîtea pricini de întristare când vedem atâtea nedreptăți in jurul nostru şi altele care vin din urmă, încît a trebuit să inventăm televizorul, a trebuit să inventăm mancatorii de rahat care flecaresc și bolboresec pe-acolo "sa ne descreteasca frunțile", cu aberațiile și cu tot felul de prostii că te minunezi cum așa oameni cu facultăți, învățați poate sa scoată pe gură asemenea tâmpenii și minciuni... Dacă am da toate acestea la o parte pentru cîteva zile lumea s-ar surpa pur și simplu răpusă de tristeţe. Dar s-ar ridica mult mai sănătoasă şi mai frumoasă decît este.
Mă întristează, mă mâhnește mai ales lipsa de înţelegere, provenită dintr-o slăbire bolnăvicioasă a dragostei. Nu mai este bunăîintelegere nici între oamenii acestei lumi,nici între soț și soție , frate și sora, mama și fică șamd.. in nimic, toți am devenit o apa si-un pământ... Fiecare e mai bun doar prin comparaţie, nu prin sine însuşi. Iar atunci cînd vrem să nu mai părem răi, facem totul pentru a dovedi că există alţii și mai răi ca noi. Cu alte cuvinte, murdărim totul în jur pentru a părea noi mai curaţi şi mai buni.
Cred că a venit vremea când fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă dintr-o conștiința curată, dintr-o inima bună și sinceră... Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce -i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale.
Se scrie imens, se posteaza in nestire, de unul de altul, se copiaza, dar… ..dar de pus in practica cine mai pune ?! NIMENI !
Si din cat citim, cat interiorizam si cat incercam sa aplicam in viata noastra, sa punem in aplicare ?! NICIUNUL ! Sau numai ne multumim ca intelegem, ca ne place, ca ne imbogatim cunostintele, ni se “ascute” mintea si, mai ales, ca ne sporim… arsenalul si capacitatea de a ne inalta deasupra altora, de a-i judeca si de a-i critica pe cei mai ignoranti sau mai neglijenti in gandire si in exprimare...ramanem umai cu desfatarea sau, iarasi, cu, satisfactia ca devenim “fini cunoscatori” si “esteti rafinati”? Deci… la ce ne foloseste, de fapt, tot ceea ce primim – intr-un volum cu mult peste masurile firesti ale unui om care… mai trebuie sa faca si altceva decat sa citeasca, sa inmagazineze ?! La ce ne foloseste multa desteptaciune, daca o exploatam cu viclenie si prețiozitate, daca sufletul – adica nevinovatia inimii, curatia de copil ni-l vom pierde ?
La ce ne foloseste SA STIM de toate, sa invartim lumea pe degete sau sa digeram zilnic milioane de cuvinte, daca acel “un singur lucru care trebuie” VALOAREA SUFLETULUI, tocmai pe acela il uitam, il dispretuim si ii dam cu piciorul… ?!!!!!!!
Disprețuim la maxim valoarea sufletului, sfidăm moartea, ne străduim, călcăm pe cadavre, ne zbatem, dar prea deseori, nimic dobandim, nimic folosim, nimic adunam decât o conștiința încărcată și un suflet zbuciumat... Parca suntem intr-o continua cădere liberă. Pentru ca nu adunam dimpreuna cu Dumnezeu, care este LUMINAREA MINȚII NOASTRE, pentru ca lucram numai omeneste, mult prea-omeneste si nu stim sau am uitat ai cărui fii suntem ...
Pentru ca ne bizuim doar pe ceea ce stim si pe ceea ce putem noi, pe vointa, ambitia si puterea noastra, pe inteligenta noastră omeneasca, pe faptele mainilor noastre și am uitat cu desăvârșire ca suntem nestiutori si orbi in cele ale vieții dacă nu suntem luminati de cine ne-a creat, Ba dimpotrivă ne infuriem strasnic pe cei care ne arata orbirea !
Aparenta libertate de gândire şi exprimare a lumii de azi, despre care ni se vorbeşte atât de mult, pentru un om lucid, cu o conștiința treaza, nu este decât o amăgire. Această libertate de exprimare este de fapt foarte îngrădită şi încă de legi. Şi va fi din ce în ce mai îngrădită. Ideologii acestui curent lucrează cu foarte mare tenacitate încercând pe nesimţite, să ne schimbe mintea în care se impregnaseră cât de cât principiile creştine despre viaţă.
Un studiu recent a demonstrat faptul că oamenii adunaţi într-un grup se comportă exact ca oile, urmând orbeşte una sau două persoane care lasă impresia că ştiu în ce direcţie merg. Se spune ca s-a realizat o serie de experimente în care voluntarilor li s-a spus să meargă, la întâmplare, pe un hol, fără să vorbească între ei. Doar câţiva dintre ei au primit mai multe instrucţiuni. Rezultatele au arătat că este nevoie de o minoritate de doar cinci procente de “indivizi informaţi” pentru a influenţa direcţia unei mulţimi de minimum 200 de oameni. Restul de 95% îi urmează pe “cei informaţi” fără măcar să îşi dea seama ce fac.
Se spune ca tortura nu este cea mai eficienta metoda de a robi constiinta omului. Mai eficienta este crearea unui “Egipt” supra-sofisticat, supra-organizat, dotat cu scopuri “generoase” si “umanitare”, in care curg rauri de lapte si atarna hălci de carnuri pe copaci. Tortura, prigoana, pana la un anumit timp, sunt ascunse, pentru a nu deveni prea puternic mirosul putreziciunii din subsolurile acestui nou Turn Babel....
Sincer, la atâta haos și confuzie nu imi mai pun problema ce va fi peste un an, peste doi, peste trei. Oricum din punctul meu de vedere, viitorul îl văd tare sumbru....
Mie mi se pare ca noi am intrat intr-o vreme in care lucrurile deja se intamplă si ceea ce trebuia sa se intample a inceput cu cativa ani in urma, nu peste un an, doi, trei…șamd
Asa ca asta cred eu ca e raul etapei pe care o avem acuma: sa fim ca niste nebuni, sa nu mai stim ce vrem. Si dupa asta… o sa ne spuna ei ce trebuie sa facem. Daca nu stim noi ce trebuie sa facem o sa vina ei in etapa urmatoare, ne vor spune ei exact, si foarte rigid, si foarte categoric, si fara drept la replica. Ni se va spune clar ce avem de facut, dupa toata faza asta de buimaceala. Acuma suntem in faza de buimaceala și de confuzie...Frumos spunea cineva; Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise !
Diaconu Claudiu