《continuare 》
Numai din acest motiv, liderii spirituali și ecologiștii nu pot evita de a se angaja într-un dialog profund unii cu alții. Mai mult, nici prietenii noștri, stimații oameni de știință, nici colegii noștri, liderii religioși, nu s-ar angaja într-un asemenea dialog, dacă am crede că viitorul planetei noastre ar fi fără speranță și ireversibil. Tocmai pentru că noi toți credem în potențialul de a salva pământul și de a reface legământul dintre oameni și Dumnezeu Creatorul într-un duh de smerenie, pocăință și recunoștință.
Discuțiile pe schimbările climatice tind adesea să se centreze pe probleme politice, economice și tehnice, mai mult decât influența și impactul asupra oamenilor. Cu toate acestea, adevărul este că grija pentru creație este un aspect profund religios, chiar spiritual. Trebuie ca totdeauna să fim conștienți de impactul dramatic la nivel social și cultural cu care se confruntă oamenii ca urmare a schimbărilor climatice. Schimbările climatice reprezintă o chestiune de existență, alimentație și supraviețuire individuală și culturală. Într-adevăr, pentru populația indigenă a Arcticii, schimbările climatice nu sunt numai o teorie în Arctica, ci este o realitate pură și periculoasă. Dincolo de toate, sunt și o problemă vitală pentru oameni. Ele privesc oamenii și toate făpturile, ceea ce înseamnă că îl privește și pe Dumnezeu în calitate de Creatorul lor viu.
Oamenii de știință ne spun că Arctica este o imagine vibrantă și o oglindă vie a stării planetei noastre în ansamblu. Pentru oamenii de știință, Arctica este barometrul sănătății climatice a globului. Infracțiunile ecologice comise în alte regiuni – inclusiv contaminarea chimică și radiațiile nucleare – sunt clar evidente în mediul arctic. Mai presus de toate, creșterea dramatică a temperaturilor globale are un efect palpabil asupra peisajului arctic.
Cu toate acestea, atâtea societăți și activități industriale care provoacă schimbările climatice sunt adesea oarbe față de consecințele comportamentului lor. Dar aici, la Cercul Arctic, este posibil să vedem mult mai clar tot felul de lucruri. Când vizităm această parte pură a planetei, nu ne putem ascunde ochii nici de la frumusețea creației lui Dumnezeu, nici de la schimbările pe care necugetarea umană le-a generat. De asemenea, nu putem evita să cugetăm la consecințele teribile pentru restul lumii și pentru viitorul ei, dacă ghețarii continuă să se topească și nivelurile mării continuă să crească.
De aceea, în timpul simpozionului nostru despre zona arctică de acum aproape zece ani, am stat în tăcere în rugăciune înaintea ghețarilor care se topeau și înaintea înțelepciunii populației indigene din Groenlanda vecină. După aceea, împreună cu toți liderii religioși prezenți, am semnat Acordul Icefjord, „recunoscând interdependența întregii vieții, care în multele ei manifestări susține această planetă, și conștientizând dependența noastră de această mulțime de relații, angajându-ne la cele mai simple acte de iubire, compasiune și recunoștință față de vasta rețea a vieții, și proclamând sarcina generației noastre de a lăsa acest pământ sfânt în toată înțelepciunea și frumusețea generațiilor viitoare”.
Dragi prieteni, creația este o rețea complicată de viață, iar acțiunile oamenilor pot fie să o dezvolte, fie să o distrugă. Ce se întâmplă în nordul îndepărtat va afecta ceea ce se întâmplă în sudul îndepărtat. Dacă mediul cercului arctic se schimbă acum într-un ritm înspăimântător, aceasta se datorează activităților economice și alegerilor cu privire la energie în lumea industrializată din sud, vest și est.
Orice alterare a mediului arctic are potențialul de a inunda insulele de la tropice sau orașele atât de îndepărtate cum sunt Manila sau Miami, așa cum observăm în mod repetat în condițiile climatice nemiloase ale lumii noastre. Pur și simplu nu există nici un segment al rasei umane – nici un popor sau guvern și nicio cultură sau comunitate – care să se izoleze de destinul omenirii și de viața pe pământ în general.
Desigur, pentru a schimba ceea ce vedem, trebuie să schimbăm modul în care privim. Trebuie să schimbăm modul în care percepem și tratăm lumea, cum ne folosim cunoștințele și aptitudinile pentru a o susține și îmbunătăți. Această nouă intimitate și interconexiunea în rețeaua creației care o însoțește nu trebuie să fie un lucru rău dacă învățăm să discernem ceea ce Scriptura creștină numește „semnele vremilor” (Matei 16:3).
Într-o anumită măsură, ne apropiem cu toții printr-o experiență comună de teamă și suferință, deoarece consecințele schimbărilor climatice sunt resimțite în diferite moduri. Într-o perioadă în care urgențele climatice de multe feluri afectează viețile a sute de milioane de oameni, cel mai recent în forma uraganelor devastatoare din Statele Unite ale Americii, nu avem nicio altă opțiune morală decât de „a ne purta sarcinile unii altora”, după cum ne îndeamnă Noul Testament (Galateni 6:2).
În zona arctică, ghețarii care se topesc amenință modul de viață tradițional. Într-adevăr, viziunea lumii asupra popoarelor indigene din această regiune ar trebui să ne reamintească de responsabilitatea și respectul pe care le datorăm creației și, prin intermediul creației, Creatorului nostru.
În același timp, Oceanul Arctic nu numai că pătrunde în Oceanul Pacific, ci influențează și restul lumii prin încălzirea globală, creșterea nivelului mării și schimbarea tiparelor de viață. Nu ne mai surprinde faptul că în sud-estul Europei există o combinație alarmantă de valuri de căldură și inundații. În Africa, deșertificarea și lipsa de apă duc la nesfârșite probleme de sănătate. În Asia, există secete și incendii în creștere. În America de Sud, incendiile și defrișările sunt printre numeroșii factori care schimbă clima. Iar oamenii de știință ne informează că toate aceste fenomene sunt inseparabile și direct interconectate.
Dacă am ști să învățăm lecțiile corecte, rețeaua de conexiuni cauzale dintre evenimentele extreme din diferitele părți ale lumii ar putea avea un efect de trezire. Aceste legături ar trebui să ilustreze fiecărui popor și fiecărei comunități cât de strâns sunt implicate față de alte popoare sau comunități. Acum ar fi mai evident ca niciodată că nici un stat național sau grupare etnică – și cu siguranță nicio clasă economică – nu poate spera să-și promoveze interesele proprii pe termen nelimitat în detrimentul celeilalte părți a omenirii și a resurselor planetei.
Avem nevoie de conducere din partea guvernului și depindem de colaborarea interdisciplinară. Ca să reafirmăm un simplu adevăr care ne-a călăuzit toate inițiativele ecologice legate de protejarea apelor pământului: suntem cu toții în aceeași barcă!
În calitate de lideri și membri ai Cercului Arctic, apreciem dedicarea sinceră și responsabilitățile enorme. Aceste responsabilități sunt acum mai serioase decât în orice alt moment din istorie. Cu toții avem o ocazie unică – pentru prima dată în istorie – să schimbăm și să direcționăm cursul viitorului și al planetei noastre. Prin urmare, din partea Patriarhiei Ecumenice, care este responsabilizată în mod special de istorie pentru bunăstarea întregului pământ locuit, vă asigurăm că vă stăm alături în conștiință și convingere. Vă suntem alături în rugăciune și în crez. Și vă suntem alături în parteneriat și solidaritate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|