B. Intelectualul e cineva care știe multe. La o adică – tot! Are idei, face o conversație vioaie și competentă, se pronunță autoritar pe orice temă. În realitate, din punctul meu de vedere, un adevărat intelectual are mai curînd întrebări decît certitudini. E un căutător, un pasionat al investigației, al navigației, al reflecției, al obsesiei de a înțelege. Nu o flașnetă „metafizică“, un distribuitor de adevăruri absolute (care să dovedească „agerimea“ proprie, prestigiul eului propriu, supremația convingerilor personale). Toți interlocutorii lui Socrate din dialogurile platoniciene încep prin „a ști“ sau măcar prin a crede că știu. Iar Socrate nu face altceva decît să le demonteze suficiența. În final (mai ales în dialogurile „aporetice“, adică fără soluții teoretice clare), toți înțeleg că tot ce se poate ști e că nu știi nimic. Aș spune că, tocmai atunci, cei din jurul maestrului devin „intelectuali“.
Sursa:
http://dilemaveche.ro/sectiune/situa...ctual-adica-ce
Te-ai convins că un autosuficient care ridică sala în picioare în ropote de aplauze cu texte patetice de tipul "ce oameni speciali sunteți!" nu are un să fie altceva decât un produs de marketing, o făcătură, un impostor?