[cristiboss56]

De 243 de ani, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou ocroteşte de pe Colina Patriarhiei cetatea Bucureştilor. De când sfintele sale moaşte se află în actuala Catedrală Patriarhală, milioane de ortodocşi români l-au cinstit şi i-au cerut ajutorul în necazuri şi nevoi. În mod special, creştinii din Bucureşti l-au chemat în ajutor atunci când capitala ţării noastre a trecut prin vremuri de restrişte și mari primejdii.
Din anul 1774, când au fost aduse moaştele sale în Bucureşti, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a răspuns neîncetat rugăciunilor creştinilor aflaţi în necazuri şi nevoi. A pus capăt epidemiei de ciumă în anul 1815, când s-a făcut o procesiune cu moaştele sale la cererea domnitorului Caragea. În anul 1827, sub domnia lui Grigore Ghica, a înlăturat seceta ce se abătuse asupra oraşului, după ce moaştele sale au fost scoase iarăși pe străzile din Bucureşti. Iar în 1831, după o altă procesiune, a oprit în chip minunat holera. De atunci şi până astăzi, evlavia credincioşilor faţă de Sfântul Cuvios Dimitrie a crescut mai ales datorită minunilor pe care le-a făcut şi a cererilor împlinite pentru credincioșii care îl cinstesc.
Sfântul Cuvios Dimitrie a trăit în urmă cu opt veacuri la sud de Dunăre, în localitatea Basarabov, aşezată pe un afluent al marelui fluviu, râul Lom, în apropierea oraşului Ruse. În acele timpuri, ţinuturile sale natale făceau parte din Imperiul româno-bulgar care avea capitala la Târnovo, unde în secolul XIII, când a trăit sfântul, au fost aduse de la Epivata Traciei moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, moment care a influenţat, din punct de vedere spiritual, toţi locuitorii Imperiului româno-bulgar.
Sfântul s-a născut într-o familie săracă. De mic a fost nevoit să-şi câştige singur cele necesare traiului. Ani în şir a păzit vitele şi oile locuitorilor din satul său. Atmosfera de viaţă autentic creştină din familie, ca şi învăţăturile pe care le auzea la biserică l-au făcut să fie blând şi milostiv cu toţi semenii săi. Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viaţa îmbunătăţită pe care o duceau aceştia şi s-a călugărit. S-a aşezat într-o peşteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut în post aspru, înfrânare şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi chiar de ceilalţi monahi. Nu se ştie câţi ani a trăit în această peşteră şi nici cum îşi agonisea cele necesare traiului, după cum nu se ştie nici data trecerii sale la cele veşnice.
Se spune că, pe când şi-a simţit sfârşitul aproape, a venit pe malul Lomului şi s-a aşezat între două lespezi de piatră ca într-un sicriu. Astfel şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinţii îngeri. Sfintele lui moaşte au fost descoperite în chip minunat şi așezate în biserica din satul Basarabov, de unde în anul 1774 au fost aduse la Bucureşti de generalul rus Petru Saltîcov. De atunci, Sfântul Cuvios Dimitrie ocroteşte cu rugăciunile sale neîncetate neamul românesc.
În vremurile noastre, oameni de toate condiţiile sociale urcă zi de zi Colina Patriarhiei pentru a-i cere ajutorul. Mai ales astăzi, la sărbătoarea lui, mii de credincioși vin să-i mulţumească şi să-l roage să mijlocească la Dumnezeu pentru împlinirea cererilor de folos, pentru sănătate, pace, linişte şi mântuire. Toţi cei care vin să se închine la sfintele sale moaşte iau asupra lor povara dulce a răbdării şi aşteptării întâlnirii cu un pururea rugător. Astfel, ei se înstrăinează de cursul vieţii cotidiene şi intră într-o altă ordine, lăuntrică, una duhovnicească, care îi aduce prin intermediul sfântului la izvorul sfinţeniei care este Însuși Dumnezeu. Aceşti oameni, în căutarea întâlnirii cu sacrul pe drumul spre cintirea sfintelor sale moaşte, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie, devin pelerini pe calea bucuriei întâlnirii cu prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu, care sunt sfinţii.
Pelerinii care se aşază la rândul ce duce la sfintele moaşte se înfăţişează duhovniceşte chiar înaintea Sfântului Dimitrie. La trecerea pe dinaintea raclei au o scurtă „întrevedere” cu sfântul, ca o încununare a dorinţei de a fi alături de un prieten drag. Sfântul Cuvios Dimitrie, cel care în chip tainic se află în mijlocul pelerinilor, cunoaşte grijile, problemele şi frământările tuturor. Şi nu numai că ne cunoaşte adâncul inimilor, ci întru Duhul Sfânt ne vede așa cum ne privește și Dumnezeu, cu neţărmurită şi veşnică dragoste. Mulţi dintre cei care aşteaptă răbdători în rândul de pelerini mărturisesc despre ajutorul pe care l-au primit de la Cuvios: unii au fost scăpaţi de sărăcie sau din temniţele comuniste, alţii au fost izbăviţi dintr-o boală cumplită, altora le-au fost ascultate rugăciunile pentru familie ori pentru a dobândi un copil, nici unul dintre cei care i s-au rugat n-a rămas fără răspuns.
Să ne rugăm astăzi Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou să ne fie ocrotitor în necazuri, izbăvitor de suferinţe, mângâietor în întristare şi mijlocitor al nostru către Hristos Domnul.