O dată, când împreună cu soția mea l-am văzut pe Stareț, s-au întâmplat următoarele: de îndată ce am intrat în cameră, Starețul, care era întins pe pat din pricina bolii sale, a început să ne muștruluiască râzând:
‒ Bine ați venit! Bine ați venit! Vă certați, bre? De ce vă certați? Atanasie, vă certați între voi?
‒ Ei, Părinte, ne certăm...
‒ Bre, să nu vă certați! Să vă certați cu toți ceilalți, dar între voi să nu vă certați! Auzi, Atanasie, îți dau binecuvântare să te cerți cu cine vrei, dar cu femeia ta să nu te cerți.
Apoi s-a întors către soția mea:
‒ Și ție Anastasia îți dau binecuvântare. Știi ce înseamnă binecuvântare ? Da, îți dau binecuvântare să te cerți cu cine vrei, dar între voi să nu vă certați.
Am râs și noi de cuvintele lui ciudate. Însă am înțeles foarte bine că deși Starețul râdea, totuși vorbea serios! Considera a fi un mare rău faptul de a se certa soții între ei. Un rău atât de mare, încât ne-a dat nu numai permisiunea, ci chiar și binecuvântarea lui, să facem un rău mult mai mic în comparație cu primul. Adică să ne certăm cu toți ceilalți, numai să evităm marele rău, care este cearta între soți.
( Atanasie Rakovalis , Părintele Paisie mi-a spus... , Editura Evanghelismos, București, 2006, p. 18)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|