Postul Nașterii Domnului a început miercuri în Biserica Ortodoxă Română. Acesta durează patruzeci de zile, până în Ajunul Praznicului, 24 decembrie.
Postul este o poruncă dumnezeiască (Facerea 2, 16-17) și are „aceeași vârstă ca și omenirea, fiindcă el a fost instituit în paradis”, menționează documentul despre importanța postului adoptat de Sfântul și Marele Sinod întrunit în Creta, citându-l pe Sfântul Vasile cel Mare.
Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menționează în Liturgica generală, a Pr. Ene Braniște.
Referitor la practicarea postului, Sfântul și Marele Sinod recomandă să fie legată de rugăciunea neîntreruptă, pocăința sinceră și faptele de binefacere. De asemenea, postul adevărat se referă la ansamblul vieții credincioșilor în Hristos și se încununează prin participarea lor la viața liturgică și, mai ales, la Taina Sfintei Euharistii.
Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea.
La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, întrunit în anul 1166 sub conducerea patriarhului Luca Chrysoverghi, a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|