Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț
Sfântul Paisie (†1794) s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722 într-o familie preoțească. Din botez a primit numele Petru. A fost dat să învețe la Academia Teologică din Kiev, întemeiată de Petru Movilă, iar după patru ani a intrat în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, pe când avea 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele Platon. După o scurtă ședere la Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova în 1745 și se stabilește la mănăstirile Cârnu și Dălhăuți, sub povața Sfântului Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoiește ca sihastru patru ani. În 1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul „Sfântul Proroc Ilie”, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși. În 1775 s-a stabilit la Mănăstirea Secu, apoi la Neamț. Timp de 15 ani cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Secu și Neamț, Sfântul Paisie i-a îndrumat duhovnicește pe cei peste 1.000 de călugări. O atenție deosebită a acordat traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând astfel șirul traducerii de la Dragomirna și Secu. Cuviosul Paisie era și un bun organizator și înnoitor al vieții monahale, întemeind în jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugărițe, pe care le îndruma duhovnicește, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul. În 1794, îmbolnăvindu-se, și-a dat sufletul curat în mâinile Domnului, la vârsta de 72 de ani. Mormântul lui se află la Mănăstirea Neamț.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|