Ritualul căsătoriei este alcătuit în jurul bucuriei, dar acesta, fidel profunzimii duhovnicești a tainei sale, îndrumă spre adevărata sa inimă tainică.
Ca să scoatem din această bucurie lumina pe care o conține, ea trebuie să se înalțe și să ajungă la bucuria martirilor , mărturisitorilor, bucurie care nu strălucește cu adevărat decât la capătul dăruirii totale de sine. Iubirea este aceea care menține unitatea dintre bărbat și femeie , iar ei i se adaugă harul, coborât tot din iubirea lui Dumnezeu către facerea mâinilor Lui, asupra cărora Dumnezeu lucrează și veghează neîncetat.
Cine trăiește în iubire se află în Dumnezeu și persoanele care se află în iubire curată au tainica senzație că sunt îmbrățișate de Dumnezeu, deci El este prezent și iubirea Lui lucrează în acel loc.
„Dragostea nu piere niciodată” (I Corinteni 13,8), deci dacă veșnicia dragostei este asigurată, atunci veșnicia unirii mistice este condiționată de veșnicia dragostei. Dragostea zidește și garantează unitatea. Nu se mai poate vorbi în familie de personalitate, de individualitate, de libertate proprie, ci numai de dăruire, în încredere și iubire desăvârșită.
( Sfântul Ioan Gură de Aur )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|