Citat:
|
În prealabil postat de daliapantelimon
Citeste mai bine frate, i-am zis sa se duca pentru diagnosticare, nu pentru vindecare. Ca daca este ce ma gandesc eu, doar o pseudo-schizofrenie, nici nu are nevoie de el ca sa vindece! Cat despre obsesia pe care oare aceasta nu se poate corecta decat printrun mod de viata cat mai echilibrat si lupta cu gandurile, prin ascultarea de duhovnic etc.
Este nevoie, pentru inceput, sa se convinga ea ca...nu are dereglarile psihice...cele pe care le crede. Dupa aceea mai vedem. Nu o spun ca amator de vorbe, ci ca practicand in domeniu.
Iertare!
|
Diagnosticarea înseamnza ca psihiatrul îi face o expertiza si da un verdict iar el nefiind un om duhovnicesc va da un verdict prin care va sminti grav pacientul si pe ceilalti care afla si sunt obisnuiti sa dea credit medicilor.
Atunci când un suflet merge la duhovnic, acesta îl sfatuieste ca de la egal la egal si în numele lui Hristos dar când cineva se duce la psihiatru se duce ca la un guru, o autoritate care are, pasamite, puterea sa stabileasca ce se întâmpla în sufletul altuia. Si evident nu în numele lui Hristos sau cerând calauzirea Lui.
Sufletul e o mare taina si se strica prin fiecare gând fals ori miscare a inimii spre rau dar psihiatrul trateaza sufletul ca pe un obiect material. El nu discuta cu tine de la egal la egal ci te suspecteazA ca esti "defect" si afirma ca el poate face reparatii.
Consultarea unui spihiatru aduce o mare nenoricire, fiindca pacientul are convingerea ca pshiatrul e o autoritate si ca trebuie sa creada ce i se spune si prin asta personalitatea pacientului, sufletul sau se alieneaza, poate în mod iremediabil, pentru ca pierde notiunea propriei valori ca fiinta umana, ipostas, chip al lui Dumnezeu.
Lupta cu gândurile e o formula care creaza confuzie. Trebuie sa nu dai credit gândurilor care îti trec prin cap, nu sa începi sa le respingi sau sa discuti cu ele.
Nu stiu ce practici dar pretentia ta ca ai avea vreo autoritate mi se pare nelaloculei.