[cristiboss56]

PREOTUL CONSTANTIN NECULA conferentiaza la SECTARII PENTICOSTALI DIN BEIUS in Duminica Ortodoxiei, sub semnul
”depasirii barierelor confesionale”
ne-a fost impartasita urmatoarea marturie:
cristina:
“
Provin dintr-o familie penticostala in sanul careia am crescut pana aproape de maturitate. Cu ani in urma, totusi, prin harul lui Dumnezeu am primit Sfantul Botez devenind madular viu al dreptei credinte. As vrea sa adaug si experienta mea personala in ce priveste perspectiva unui dialog cu penticostalul.
Probabil ca stiti/ ati patit-o: orice provocare sau invitatie la discutii pe teme religioase pe care o poate face sectarul unui ortodox este sortita nu numai esecului, cazand pe urechi surde efectiv (fiindca sectarul nu cauta sincer vreun raspuns – el doar stie tot), ci ulterior si rascolirilor si tulburarilor sufletesti de partea ortodoxului care a cazut in astfel de cursa.
Ca cel ce accepta dialogul cu acest vechi sarpe crezand ca poate ceva, fara sa bage de seama se impartaseste mai mult sau mai putin – dar niciodata nu ramane neatins – de viclenia si trufia ispititorului. Iar el va cauta sa iscodeasca si sa rastalmaceasca prin intrebare orice raspuns precum diavolul prin sarpe. Ereticul pleaca apoi linistit ca te-a tulburat (si nu se poate linisti pana nu te tulbura) , neclintit in trufia de nezdruncinat, iar tu stai si mesteci otrava ramasa: ca nu i-am spus bine, ca trebuia sa-i zic asa,ca de ce nu mi-am adus aminte si de cutare argument, etc.
De aceea, cred eu, exista recomandarea apostoliceasca sa nu discuti cu omul eretic ci sa te departezi de el
, fiindca e cu neputinta sa-l folosesti pe el si pe tine sa nu te vatami.
Bine spunea cineva in comentarii ca “vino si vezi” e calea ortodoxa a tratativelor. Da! bine ar mai fi fost sa se faca vizibila Duminica Ortodoxiei, sa se fi facut macar mici procesiuni in jurul fiecarei bisericute cu Sfintele Icoane, sa se spuna macar cat de putin de ereziile de ieri si de azi si de substratul lor intunecat si pierzator de suflet in ziua in care Biserica s-a delimitat de intunericul tuturor ereziilor si s-a imbracat in podoaba adevarului icoanei inomenirii lui Hristos.
Unii ce se inmultesc cred ca altfel se pot face lucrurile, fara anateme si doar cu dialogul nostru ciunt, dar orice cuget sanatos stie ca e cu neputinta. Caci ce partasie are intunericul cu lumina si cum se pot impaca? Bine este sa se intareasca inimile noastre prin har, ca sa cunoasca Lumina sa se alipeasca de ea si sa fuga de orice umbra a intunericului, acum cand ziua este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
Legaturi:
PREOTUL CONSTANTIN NECULA conferentiaza la SECTARII PENTICOSTALI DIN BEIUS in Duminica Ortodoxiei, sub semnul
”depasirii barierelor confesionale”
CUM AJUTAM SI CUM IMPIEDICAM VENIREA OAMENILOR LA ORTODOXIE? DESPRE DRAGOSTE, CONVERTIRE SI ECUMENISM
“
Acum, un ecumenism care se preface că diferenţele reale dintre Ortodoxie şi eterodoxie sunt neimportante, cade într-adevăr într-un păcat atât de înfricoşător şi pentru că neagă Adevărul, pentru care atât de mulţi foşti eterodocşi creştini s-au luptat ca să-L găsească şi pentru că încearcă să închidă uşa acelora care încă Îl caută . Nu trebuie să ne ademenească masca zâmbitoare a ecumenismului. Ecumenismul este potrivnic oricărui pas al cuiva care caută Adevărul şi urmăreşte intrarea sa în Biserica lui Hristos. Ecumenismul încurajează sentimentul ce izvorăşte dintr-o unire în aparenţă şi nu din umilinţă şi din viaţa de pocăinţă. Descurajează căutarea Adevărului, acceptând indirect existenţa şi primirea minciunii. Ecumenismul nu este stăpânit de smerenia care îngăduie să se facă auzită şi o altă voce diferită de a lui, în special, atunci când aceasta descoperă minciuna lui. Ecumenismul îngăduie comparaţii, dar nu concluzii care să demonstreze că o anumită tradiţie creştină, în opoziţie cu alta sau cu altele, este mai autentică. În cele din urmă, ecumenismul
descurajează orice acţiune fermă, care s-ar împotrivi scopurilor sale pe care le urmăreşte. Într-adevăr, cuvintele lui Hristos către farisei s-au împlinit şi cu ecumeniştii:
„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor. Căci nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi”.
O CONVERTIRE DE LA BAPTISM LA ORTODOXIE, PRIN BOTEZ, SI INCERCARILE EI – marturia tinerei Emanuela Iancu pentru revista “Familia ortodoxa”
“
[…]
La penticostali am trăit o experienţă care m-a marcat foarte mult şi care m-a îndepărtat de Dumnezeu . La un moment dat,
m-am dus cu ei la munte ca să ne rugăm cu toţii pentru „vindecarea rănilor din trecut ” şi pentru „primirea Duhului Sfânt ”. Şi e firesc că dacă te rogi aşa, aiurea, primeşti alte duhuri – duhuri rele . Eu speram ca aceasta rugăciune să mă liniştească sufleteşte, dar ce a urmat a fost groaznic pentru mine. Am căzut într-o depresie foarte mare, plângeam foarte des, nu ştiam în ce şi în cine să mai cred, şi căutam ceva care să-mi aducă pacea sufletească…
– Şi cum ai ajuns la Adevăr?
– La Ortodoxie am ajuns printr-un băiat care locuia în Ploieşti, un oraş apropiat de satul meu. I-am povestit ce experienţe negative am avut, i-am spus că eu nu mai cred în Dumnezeu, ci în propriile mele forţe… El a avut multă răbdare cu mine, mi-a explicat cât a putut şi, în plus, mi-a dat nişte cărţi ortodoxe. Cât este de important să dăruim materiale de folos pentru suflet celor care Îl caută pe Dumnezeu, şi nu numai! O carte, o revistă poate schimba complet un suflet…
[…]