View Single Post
  #2102  
Vechi 29.11.2017, 23:14:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Care este vocația omului: monahismul sau căsătoria?
Vreau să vă spun că această dihotomie maniheică ce spune că în lume nu pot fi decât căsătoriți și monahi face parte din modul nostru prost de a gândi Ortodoxia. Vocația pentru căsătorie este identică celei pentru monahism și este identică celei pentru celibat în lume, atunci când există și o astfel de formă, pentru că este vocația pentru Împărăția Cerurilor. Ori ai vocație pentru Împărăția Cerurilor și o împlinești acolo unde rânduiește Dumnezeu, ori n-ai vocație pentru Împărăția Cerurilor și nu o împlinești nici în fustă scurtă, nici cu scufă pe cap; nici cu nădragii peticiți, nici cu camilafca lungă până dincolo de pământ.
Lucrurile acestea vreau să le gândiți: pentru fiecare, Dumnezeu rânduie vocația personală care se stabilește, în primul rând, la frontiera din*tre om și duhovnicul său. Acum, eu cunosc foarte multe cazuri în care unii s-au popit de gura mamei, iar altele s-au călugărit de gura satului. Nimeni nu poate hotărî în locul nostru – asta să fie foarte clar! Iar din momentul în care v-ați hotărât pentru un lucru, pe acela să-l duceți până la capăt, pentru că ispita cea mai mare este să fii căsătorit și să duci dorul monahismului în care ai fi putut să stai sau să te monahicizezi și să-ți fie capul la discoteca prima în stânga, pe colț, după mănăstire. Când se întâmplă lucrurile de genul ăsta – pe românește –, ne-a luat dracuʼ! Aici nu mai încape jumătate de măsură: dacă atunci când te-ai hotărât pentru o direcție încerci să o schimbi și să fugi pe după colț, e o problemă! Și Doamne ferește să începeți să vă schițați vocațiile!
În teologie, de exemplu, este obiceiul ca, imediat cum intri în facultate, să lași coadă, să pui vestă, să pui vestuță până în gât, să faci gesturi din astea cât mai duhovnicești cu gândul la călugărie, până te întâlnești cu prima formă... de „cultură”, în care nu mai știi unde să fugi, pentru că, dacă ceea ce este în tine nu concordă cu ceea ce tu mărturisești, e grav!... Poți să te dai sprayatul sprayaților – eu cunosc mulți euro-monahi, știți?! Știți ce sunt euro-monahii? Monahi cu euro! Dar cunosc și foarte mulți căsătoriți care duc o viață efectiv monahală. Uitați-vă bine: pot compara – și ajung la identitate – o priveghere în vârf de Munte Athos sau la Tismana (cu rânduială, cu cântare), cu privegherea la capul băiatului meu când era bolnav. Același frison, aceeași întâlnire cu moartea – pentru că în priveghere nu ne întâlnim cu viața dintr-odată. La miezul nopții, ne întâlnim cu moartea – de aceea se citește Psalmul 118, pentru că este ultima repetiție înainte de înviere. Apoi, pe măsură ce se apropie zorii, crește și Hristosul Care Se luminează înaintea ochilor noștri. Și, pe măsură ce intru în Hristosul Care Se luminează, ce mai contează dacă sunt monah sau căsătorit? În câte rânduri n-ați văzut voi înșivă monahi slujind familiei cu maximum de abnegație și căsătoriți slujind călugăriei, monahismului, cu maximum de abnegație? Ce-ar fi acum să scriem pe cartea asta: „Se adresează nu mai preoților de mir”. Când faci un lucru în Hristos, acela se adresează Bisericii întregi și cuprinde Biserica întreagă. Celelalte sunt fandoseli, și fandoselile duc la farafastlâcuri, și farafastlâcurile, la tiripiceli...
(Părintele Constantin Necula )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote