Citat:
|
În prealabil postat de tot_jean
nu cred ca ti-ai dori sa fi Plesu sau Hegel sau Kant.....sau o amestecatura dintre ei.numai ei si Dumnezeu stie ce este sau ce era cu sufletul lor.Dumnezeu ne-a dat ca model pe Fiul Sau.
nu cred ca un om muritor intreg la cap poate zice astfel "Faceti ca mine ca eu sunt un model".faptul ca unii oameni au avut o traire a vietii impecabila e altceva.oamenii trebuie sa invete din trairea lor.dar de la invatat pina la venerarea acestor Sfinti si increderea ca ei ne pot intermedia sau mijloci Mintuirea.....e o cale destul de intortochiata, necrestina.
in ceea ce priveste frica de Dumnezeu.....chiar si Solomon spunea in Proverbe ca "frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii". deci....no comment.
|
Nu am zis nicaieri frica de Dumnezeu, ci frica lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este a pacatosului, dar trebuie sa ne ridicam de la ea la frica lui Dumnezeu si anume smerenia.
Constat ca nu ai inteles nici macar o farama din ce am scris. Nu-i nimic. Restrang ideea:
Daca un om cosiderat si recunoscut ca sfant, spune ca trebuie sa slavim pe Dumnezeu si prin sfintii si prin rugaciuni de mijlocire si prin cinstirea moastelor, indiferent cat de "destept" sunt eu voi merge dupa cuvintal lui, chiar daca ma indoiesc si aceea va fi crucea pe care trebuie s-o poarte mintea mea. Cea a indoielii, pana ajung sa ma lumineze si dualismul indoielii sa se contopeasca in unitatea credintei.
Ca de aia ne rugam noi crestinii pentru unirea credintei, iar mintii ii cerem sa slujeasca, nu sa inteleaga. Intelegerea e dar de la Dumnezeu, care poate veni, chiar dupa judecata. Cine sunt eu sa cred ca pricep mai bine decat un sfant ca Nicodim Aghioritul sau Sf. Ioan Gura de Aur?
Peste tot unde lucreaza harul trebuie slavit, fie sfintii, locuri sfinte, obiecte sau persoane indumnezeite. Si daca atunci cand e vorba de un om, traitor in Dumnezeu, e chiar bine sa-i cerem mijlocirea pentru noi nevrednicii, care ne rusinam sa ne aratam direct lui Dumnezeu si sa-l deranjam pt. orice nimicuri, asa cum de multe ori folosim mijlocirea icoanelor, pentru a slavi in ele NEMIJLOCIT pe Dumnezeu. Daca Dumnezeu s-a aratat, cine poate opri reproducerea in imaginii, pt. intarirea credintei noastre, sau apelul la rugaciunile sfintilor pentru noi, odata ce Dumnezeu i-a ales ca vase ale Harului? Numai un nebun sau un ratacit.
Dumnezeu a zis doar sa nu ne rugam la altcineva in afara de El, dar noi, in sfinti si aiurea slavim Ipostasul sau pe Dumnezeu Unul.
Cand spun: cutare sfant roaga-te pentru mine pacatosul, nu fac altceva decat sa nadajduiesc ca asa voi dobandi vrednicia de a ma face placut lui Dumnezeu, ca il slavesc, peste tot unde s-a arata. Nu numai in minte.
Zice acolo in duh si adevar. Adica atat in inima, prin credinta, launtric, dar si in adevar: adica in icoane, sfintii, in toate cele unde s-a aratat, in cruce, in cuvinte etc.
Nu e doar o formula bogata stilistic, in duh si adevar, ci doua lucruri diferite, care se completeaza si dau intregul, tot asa cum Intruparea, uneste doua firi, smerind pe una si inaltand pe alta.