[cristiboss56]

,,Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care îl oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers.’’ (Octavian Paler)

Cu un zâmbet poţi salva un ,,suflet ce-i gata să moară’’

"Zâmbetul nostru sincer şi curat, pornit dintr-o inimă iubitoare şi sensibilă, poate fi unul dintre cele mai preţioase daruri pentru aproapele nostru. Zâmbetul cald şi iubitor poate să ridice un om după ce acesta a fost doborât de unele greutăţi ale vieţii, poate să-i ofere speranţa, să îi trezească sentimentul că este iubit necondiţionat, că nu este singur când este copleşit de necazuri şi probleme. Cu un zâmbet sincer şi iubitor poţi alunga bezna deznădejdii unui om, poţi aduce lumina speranţei, bucuriei şi iubirii în viaţa lui. Cu un zâmbet poţi salva un ,,suflet ce-i gata să moară’’, poţi ajuta un om să creadă, că poate să îşi împlinească un vis cu aripile frânte de răutatea, egoismul, invidia şi indiferenţa celor din jur. Bunătatea şi zâmbetele necondiţionate pot ajuta un om să creadă, că deşi sufletul lui e ,,mort’’ sub povara greşelilor sale, nu e marginalizat, nu e lovit cu pietrele judecăţii şi clevetirii, ci este acoperit cu aripa iubirii, blândeţii, toleranţei şi iubirii şi drept răsplată a încrederii de care s-a bucurat, va dori să se schimbe în bine, pentru a nu dezamăgi din nou.

Zâmbetele ne înfrumuseţează nu numai chipul, ci şi sufletul

Zâmbetul e unul din darurile cele mai uşor de oferit celor din jurul nostru, dar dacă e uşor de oferit nu înseamnă că nu are valoare, un zâmbet are o valoare extraordinară, care înfrumuseţează viaţa, atât a acelor care îl dăruiesc, cât şi a celor care îl primesc, iar când e însoţit şi de o îmbrăţişare caldă, sinceră şi iubitoare, are valoarea aurului curat pentru sufletele noastre.

Zâmbetele necondiţionate ne ajută să avem chipuri şi suflete frumoase, bune, blânde, sensibile, iubitoare, ne ajută să ne apropiem ca asemănare de Omul şi Dumnezeul Iisus Hristos, Izvorul iubirii necondiţionate. Şi noi iubim necondiţionat dacă aducem zâmbete pe chipul şi în sufletul semenilor noştri, chiar dacă până când le-am zâmbit sincer şi frumos, poate nu i-am văzut niciodată. Să nu ezităm să zâmbim unui necunoscut cu chipul trist, fiindcă zâmbetul nostru pornit din suflet, nu are cum să îi facă rău, ci cu siguranţă vom fi răsplătiţi cu un zâmbet, fie el un pic timid. Şi oare nu e minunat să vedem, că străinul acela trist ne-a întors zâmbetul şi faţa i s-a înseninat, alungând tristeţea măcar pentru o clipă din inima sa? Iubim necondiţionat când dăruim, aşadar fără zgârcenie: zâmbete, îmbrăţişări şi încurajări aproapelui nostru, chiar dacă inima noastră plânge, sfâşiată de dureri neîmpărtăşite, chiar dacă inima noastră e bolnavă de tristeţe, sau dor, sau deznadejde şi aşteaptă şi ea alinare şi mângâiere."

Cristina Toma