Părintele meu duhovnic, pe când eram într-o perioadă de mare stres, confuzie, anxietate și mă clătinam și în depresie, mi-a spus că opusul credinței nu e necredința, așa cum cred oamenii în genere, ci frica. Dacă ți-e teamă, înseamnă că nu te-ai lăsat complet în voia lui Dumnezeu, n-ai încredere în pronia cerească.
O grijă excesivă pentru cele lumești poate genera spaime reale. Nu e un păcat să muncești prea mult (dacă zilele de sărbătoare le ții), e mai curând un dezechilibru pe undeva (dat, în parte cel puțin, de îngrijorare). Iar pentru asta recomand rugăciune, viață în Biserică (cu post, spovedanie și împărtășanie), eventual psiholog ca să înțelegi mai fin resortul ăsta al preocupării exagerate.
La mulți ani în Hristos!
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele."
|