Domne, vorbirea în limbi neînțeleasă nu poate fi semn pentru necredincios fiindcă vorbitorul în limbi nu are voie să folosească limbile decât în intimitate el cu Dumnezeu. Cum să-l audă necredinciosul? Nu are cum. Iar dacă îl aude, tot nu poate fi semn fiindcă necredinciosul rămâne contrariat și va zice, pe bună dreptate, că vorbitorul în limbi este nebun.
Evident, apostolul se referea la vorbirea în limbi cum a avut loc la Cincizecime, vorbire pe care corintenii o aveau atunci când era cazul, ca semn pentru necredincioși. Corintenii făceau și ei misiune religioasă, spre exemplu, la turci ori la arabi. Atunci darul funcționa în felul acesta, pricepi?
Evident
|