Chiar dacă Antonie nu era cărturar în învățătura lumii, el a fost cu toate acestea învățătorul și dascălul celor mai cărturari oameni ai vremii, printre care s-a numărat și Sfîntul Atanasie cel Mare. Cînd unii filozofi elini au venit să-l ispitească cu știința lor literară, Antonie i-a rușinat cu următoarea întrebare: «Ce e mai vechi, cunoașterea sau cartea? Care dintre acestea două a fost cauza celeilalte?» Rușinați, filozofii s-au împrăștiat, pentru că și-au dat seama că ei aveau doar unele cunoștințe despre cunoaștere, pe cînd Antonie avea cunoașterea însăși. Acesta a fost un om care a atins desăvîrșirea încă din această viață, pe cît poate atinge omul pe pămînt.
Acesta a fost un dascăl al dascălilor și un învățător al învățătorilor, care, timp de optzeci și cinci de ani plini s-a desăvîrșit pe sine, și așa a putut să desăvîrșească și pe alții. Plin de ani și de fapte bune, Sfintul Cuvios Antonie cel Mare s-a mutat la Domnul în anul 335 de la Hristos.
Din “Proloagele de la Ohrida” ale Sf. Nicolae Velimirovici (vol. I):
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|