[cristiboss56]

Părintele Patriarh Daniel a răspuns în cadrul predicii rostite duminică la una dintre întrebările care se află des pe buzele credincioșilor: ’Mulţi oameni, deşi sunt mai păcătoşi decât alţii, primesc multe daruri de la Dumnezeu. Deşi sunt răi, totuşi le merge bine, iar unii se întreabă: cum de le merge bine acestor oameni atât de răi sau de lacomi?’. Preafericirea Sa a spus că ’răbdarea și bunătatea lui Dumnezeu sunt un îndemn tainic la pocăință’ pentru aceștia.
„Mântuitorul Iisus Hristos aşteaptă ca bunătatea, milostivirea şi dărnicia Lui să-i determine într-o zi pe cei mai păcătoşi să-şi schimbe viaţa, să se convertească, nu din teamă de pedeapsă, ci datorită bunătăţii lui Dumnezeu, Care iubeşte pe tot omul şi doreşte ca nimeni să nu piară, ci să se mântuiască, adică să vină la El, în mod liber, cu dorinţa de mântuire, de viaţă veşnică fericită, în iubirea Preasfintei Treimi”.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat în duminica a treizeci și doua după Rusalii la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței patriarhale.
În predica rostită duminică, Părintele Patriarh a explicat cum prin bunătatea lui Dumnezeu s-a mântuit un vameș care era preocupat doar de îmbogăţire și care asuprea mulţi oameni răpind avutul lor.
Textul evanghelic duminical prezintă întâlnirea Mântuitorului cu Zaheu, mai-marele vameșilor din Ierihon:
Patriarhul Daniel a menționat faptul că Zaheu este singurul bogat, dintre cei prezentaţi de Sfântul Evanghelist Luca, care se mântuieşte. Preafericirea Sa a amintit ce însemna ocupația lui în acea vreme și faptul că era „un om urât de popor pentru lăcomia lui”:
„În vremea Domnului Iisus, vameşii, adică acei oameni desemnaţi de regimul roman de ocupaţie să adune impozite pentru Imperiu, erau în general dornici de îmbogăţire, colectând cu lăcomie de la populaţie mai mult decât permitea legea”.
Părintele Patriarh a spus că „Sfânta Evanghelie ne arată cum schimbarea modului de a fi al unui bogat poate să-i aducă mântuirea, atunci când din om lacom devine om milostiv, arătând deodată pocăinţă şi fapte de pocăinţă”.
Deși în comportamentul lui se vedea o dorință de schimbare, atunci când Mântuitorul îl onorează cu intrarea în casa sa, mai-marele vameșilor este copleșit de „bunătatea lui Hristos care a pătruns dincolo de răutatea lui Zaheu”.
„Nemărginita milostivire sau copleşitoarea bunătate a lui Hristos a pătruns atât de puternic dincolo de întunericul şi răutatea păcatului lăcomiei care stăpânea sufletul lui Zaheu, încât a răscolit în el dramul de bunătate care-i mai rămăsese şi a reaprins în el «cărbunele» omeniei, acoperit de cenuşa şi zgura păcatului”, a adăugat Patriarhul.
Zaheu promite schimbare și ia o hotărâre radicală: „Iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.
Astfel, „omul nemilos şi aspru a devenit om milostiv şi generos faţă de săraci, pentru că L-a primit în casă şi în suflet pe Dumnezeu Preamilostivul”.
Un alt aspect din textul evanghelic surprins de Părintele Patriarh în omilia sa, este acela că „Mântuitorul Iisus Hristos nu judecă pe nimeni în mod pripit, după aparenţe sau după opinia publică superficială”.
„Privind spre Zaheu, Mântuitorul Iisus Hristos nu a văzut în el doar un om mic de statură şi un curios urcat într-un copac, ci şi un suflet în căutare şi dornic de schimbare spirituală”, a subliniat Preafericirea Sa.
De aceea înțelegem că „cine-L caută sincer şi-L întâlneşte pe Dumnezeu simte cum El îi schimbă viaţa. Hristos oferă întotdeauna o nouă şansă celor care Îl caută şi le răspunde acestora într-un mod foarte adesea nou, surprinzător şi neaşteptat”.
Îndemnul adresat la final de Părintele Patriarh Daniel a făcut referire la schimbarea continuă în bine:
„Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ne ajute să devenim buni şi să săvârşim fapte bune ca roade ale bunătăţii Lui lucrătoare în noi, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin.”