Sfântul Partenie a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare, și era fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole. Neînvățând carte la vreme, Partenie ducea viața unui om de rând. Se îndeletnicea însă cu toată lucrarea faptelor bune. Fiind pescar, se ostenea pe vreme bună și pe vreme rea, ca să poată fi de folos și să ajute, făcând daruri, căci socotea mai de preț binele și mulțumirea semenilor săi decât binele și mulțumirea sa. Sfântul Partenie se făcuse vestit în tot ținutul acela pentru evlavia și bunătatea sa cele ascunse, pe care le luase în dar de la Dumnezeu. Aflându-l fericitul Filip, Episcopul Melitopolei, a poruncit unor dascăli de seamă să-l învețe citirea Sfintelor Scripturi, apoi l-a hirotonit preot în cetate. Deci, făcându-se chip și pildă tuturor cu binefacerile sale, și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, Partenie a fost sfințit Episcop al Lampsacului, de către Ahile, Mitropolitul Cizicului. Și așa, păstorind cu înțelepciune și cu dăruire Biserica lui Hristos, sporind numărul dreptcredincioșilor și pe mulți păgâni aducându-i la dreapta credință, la adânci bătrâneți și încununat de fapte bune, Sfântul Ierarh Partenie s-a mutat în pace la Domnul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|