Sfântul Mucenic Haralambie a trăit pe vremea împăratului Sever (222-235) și era preot al creștinilor din Magnezia, în Asia Mică. El era vestit pentru râvna cu care îl mărturisea pe Mântuitorul Iisus Hristos. În acea vreme, mai mare al cetății era păgânul dregător Luchian, care, nesuferind cuvintele și râvna propovăduirii bătrânului preot, a poruncit ostașilor să-l prindă și să-l aducă la judecată. Sfântul Haralambie a mărturisit în fața dregătorului, cu mult curaj, cu strălucire și fără frică, dreapta credință creștină și pe Iisus Hristos Domnul. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, căci, dezbrăcat fiind de hainele sale, păgânii i-au jupuit tot trupul cu unghii de fier și i-au tăiat fâșii carnea. Iar Sfântul Haralambie, grav rănit, a zis: „Mulțumesc vouă, fraților, că, struhind trupul meu cel vechi și bătrân, m-ați înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferințelor pentru Hristos”. Văzând cei de față răbdarea mucenicului, mulți dintre ei, bărbați și femei, au crezut în Hristos, iar pentru aceasta li s-au tăiat capetele. Atunci, însăși fiica împăratului, Galina, s-a botezat cu botezul creștin. Istovit fiind de atâtea chinuri, Sfântul Haralambie și-a dat sufletul în mâinile Domnului pe când se afla în temniță.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|