[cristiboss56]

Inima asta, pe care o avem noi şi bate şi punem mâna pe ea, este un simbol al inimii. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de conştiinţă.
Poartă în adâncul şi în profunzimea ei acel punct extraordinar pe care l-a făcut Dumnezeu chip şi asemănare, acolo unde spune Mântuitorul: „vom veni cu Tatăl şi locaş la el Ne vom face”. Asta este chipul şi asemănarea, nu picioarele şi ochii şi urechile.
Inima este făcută de Dumnezeu ca să poată sta şi El în ea, nu este ca orice organ. Mintea este un subordonat al inimii.
(Arhimandrit Arsenie Papacioc)