[cristiboss56]

Pr. Ciprian Florin Apetrei :
Duminica lăsatului sec de brânză este numită şi a Izgonirii lui Adam din Rai. Această denumire totalizează întreaga pregătire pentru post. Acum știm că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Adam a pierdut Raiul pentru că nu a ţinut porunca postului, iar noi îl câştigăm postind. Încă din zilele lui Adam şi ale Evei, am uitat cine suntem cu adevărat. Vorbim, de obicei, despre ceea ce primii noştri părinţi au pierdut atunci când nu s-au supus poruncii lui Dumnezeu de a nu mânca din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului; spunem că neascultarea lor a dus la căderea omenirii şi a afectat în mod negativ întreaga creaţie. Urmarea păcatului lor a fost că au devenit muritori și astfel au cunoscut stricăciunea şi moartea trupească, dar Dumnezeu, în mila Lui, i-a acoperit cu „îmbrăcăminte de piele” pentru a-i ajuta să su*pravieţuiască. Cu alte cuvinte, au trecut de la viaţa veşnică la viaţa de supravieţuire din cauza păcatului neascultării.
În Rai, Adam se bucura de mare cinste, vieţuia asemenea îngerilor, era într-o nemijlocită legă*tură cu Dumnezeu şi trăia în prezenţa Lui de-viaţă-dătătoare. Vorbea cu Dumnezeu faţă către faţă, îl slăvea împreună cu cetele îngereşti şi hrană îi era tot cuvântul ce ieşea din gura lui Dumnezeu. Însă după cum bine ştim, în pofida cinstei de care se bucura, Adam s-a lăsat înşelat de şarpe şi a urmat pornirii diavoleşti de a se ridica împotriva lui Dumnezeu pentru a-I lua locul. Şi la fel cum vrăjmaşul a căzut din cer ca un fulger, din cauza dorinţei lui pline de îndrăzneală de a-şi aşeza tronul mai presus de tronul lui Dumnezeu, tot aşa şi Adam a căzut fără zăbavă.
Izgonirea lui Adam din Rai a avut urmări dezastruoase, căci a deschis o prăpastie între lumea văzută şi cea nevăzută. În Rai, Adam a trăit la măsura poruncilor dumnezeieşti, dar numai atâta vreme cât a făcut ascultare şi nu a mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului. A fost dăruit de Dumnezeu cu însăşi suflarea Sa şi s-a bucurat de multă ocrotire, pentru că era adânc înrădăcinat în tot binele. Dar prin neascultare a pierdut toată această binecuvântare.