[cristiboss56]

Astăzi am intrat în Postul Mare, vremea potrivită pocăinţei. Biserica în ansamblul ei îmbracă o haină cernită ce trimite la aspectul penitenţial al vieţii liturgice și duhovnicești. Suntem chemaţi la călătoria postului, prin rânduieli şi slujbe speciale, dar şi prin autentică viețuire în Hristos. Să cerem şi să dăm iertare tuturor şi să ne îndreptăm cu paşii rugăciunii către sărbătoarea Învierii Domnului!
Cu Duminica Vameşului şi a Fariseului a debutat perioada liturgică a Triodului. De atunci a început să se prefigureze postul şi am început să ne pregătim cum se cuvine pentru această călătorie. Hotarul dintre perioada pregătitoare a postului şi postul propriu-zis îl constituie Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. De aceea, prima săptămână este o vreme de ajunare completă, de post aspru, cu zile aliturgice (luni și marți), în care predomină asceza şi rugăciunea.
Duminica de ieri a fost numită de Sfinţii Părinţi şi Duminica iertării, pentru a ne arăta că nimeni nu poate intra cum se cuvine în rânduiala postului dacă nu este în pace cu semenii, pentru că de multe ori e uşor să iertăm cu buzele, superficial, dar e destul de greu să iertăm adevărat, din tot sufletul, dând întâietate întru toate fraţilor noştri: „Să-i mulţumeşti fratelui care te-a ocărât sau te-a întristat căci prin el ţi-ai cunoscut boala; să te rogi pentru el şi să primeşti cele ce-ţi vin de la el ca pe nişte leacuri date de Însuşi Domnul. Dacă însă te vei mâhni, e ca şi cum I-ai spune lui Iisus: nu voiesc leacurile Tale” (Sfântul Ioan Casian). Cântările Vecerniei acestei duminici au anunțat începutul postului, iar la sfârşitul ei cei prezenţi și-au cerut iertare unii de la alţii, într-o rânduială emoţionantă, întâlnită mai ales în mănăstiri. Imnologia liturgică a Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai însumează, într-adevăr, întreaga pregătire pentru post. Aflăm din cântări şi din toate stihurile citite că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, pentru comuniunea harică cu El, iar nu pentru păcat şi pentru depărtarea de la cele sfinte şi sfinţitoare: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locaşul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârşită şi desfătare, mărirea drepţilor, frumuseţea profeţilor şi sălăşluirea sfinţilor, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă uşile pe care cu neascultare le-am închis şi să mă învrednicesc a mă împărtăşi de pomul vieţii şi al bucuriei cu care mai înainte întru tine m-am desfătat” (Imn în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).
Istoria mântuirii omului cuprinsă în perioada Postului Mare
Biserica recuperează întreaga istorie în Postul Mare începând cu izgonirea lui Adam din Rai şi sfârşind cu Răstignirea, Moartea şi Învierea lui Hristos Dumnezeu. Perioada în care ne aflăm evocă postul de patruzeci de zile al Mântuitorului Iisus Hristos în pustie pentru a ne învăța smerenia și lupta duhovnicească, lepădarea păcatelor și neputințelor noastre, și unirea cu Dumnezeu. În post suntem îndemnați la răstignirea patimilor egoiste pentru a dobândi învierea sau ridicarea sufletului din păcat și bucuria împărtășirii cu Hristos Cel răstignit și înviat. Postul Sfintelor Paști este menționat prima dată ca fiind o practică obișnuită a Bisericii în canonul 5 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325.
Perioada cea mai profundă a Triodului este o vreme de participare mistică la Pătimirile lui Hristos, alcătuită din şase popasuri duminicale până în ziua Măritei Învieri. Duminicile din Postul Mare sunt trepte duhovniceşti ale smeritului nostru urcuş către Golgota. Slujbele sunt deosebite, multe dintre ele sunt unice, specifice numai acestei perioade. Ele sunt mai lungi, metaniile se înmulţesc, hrana se împuţinează, postul cunoaşte o asprime şi aduce după sine şi rugăciune multă. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Pavecerniţa Mare, Deniile sunt unele din slujbele specifice care dau frumuseţe cultului şi ne îndeamnă la trăire duhovnicească şi liniştire sufletească. Cântări de o frumuseţe rară şi cunoscute mai de toţi creştinii: „Cu noi este Dumnezeu...”, „Doamne al puterilor...”, „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?...”, ne fac să fim cu sufletul plin de bucurie pentru această perioadă a anului.
Liturghie specială, care se oficiază numai în Postul Mare
Pentru împărtășirea euharistică mai deasă a celor care se nevoiesc pe această cale pregătitoare spre Înviere s-a rânduit săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte sfințite în timpul săptămânii, de luni până vineri, conform canonului 49 Laodiceea și 52 Trulan. Sâmbăta se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici ale acestui post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Spre finalul călătoriei, în săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujbele se caracterizează prin cântări de tânguire ce evidenţiază pocăinţa şi durerea sufletească, printr-un dramatism prezent şi în rânduiala slujbelor, şi în sufletele credincioşilor. Acum ni se cere să arătăm roadele faptelor din timpul „alergării celor 40 de zile” şi să primim pe Hristos la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului începe în Duminica Floriilor, seara, la Denie, iar Constituţiile Apostolice, precum şi Sfinţii Părinţi poruncesc să postim în această săptămână gustând numai pâine, sare, legume şi apă. Se dezleagă la untdelemn şi vin numai în Sfânta şi Marea Joi. În Vinerea Mare, dacă sănătatea îngăduie, nu se va gusta nimic până seara. Pentru cei neputincioşi sau prea bătrâni care nu pot posti atât de aspru se recomandă să ţină post după putere, potrivit sfatului duhovnicului.
În toată perioada de postire până la ziua slăvitei Învieri facem un exerciţiu de autocontrol, foarte bine-venit. Este un exerciţiu de verificare şi de întărire a puterii noastre, de stăpânire a dorinţelor, a poftelor trupului și a tuturor celorlalte care ne țin legați de cele ale lumii.
O nouă șansă acordată omului
Acum, la început de post, trebuie să ne propunem să nu pierdem noua șansă ce o avem înainte spre a ne cerceta cugetul cum se cuvine, spre a ne regăsi adevărata noastră identitate de fii ai lui Dumnezeu. Întreaga perioadă a Postului Sfintelor Paști ne ajută să ne subțiem firea și să dobândim vederea lucrurilor duhovnicești. Asftel, ajungem să înţelegem că a exista nu înseamnă numai a ne hrăni organismul cu cele necesare vieţii biologice, ci existenţa poate fi dusă la un nivel mult mai ridicat, pe care îl numim spiritual sau duhovnicesc.
Astăzi, în pragul noului început duhovnicesc să ne rugăm Mântuitorului Hristos să ne dăruiască ploaie de lacrimi ca să plângem și să ne curățim întinăciunea trupului și a sufletului, sârguindu-ne a smeri trupul și a ne îndulci viața cu bucuria rugăciunii. „Venit-a postul, maica curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor; să strigăm credincioșii: Dumnezeule, miluiește-ne pe noi!” (Stihiră de la Stihoavna Utreniei de luni, prima săptămână a Postului Mare).