Sfântul Teodot (†315) s-a născut în Galatia din Asia Mică. El propovăduia cu multă însuflețire cuvântul Domnului și aducea pe mulți la credință, fiind ales pentru aceasta episcop în cetatea Chirinia, Cipru. În acea vreme era prigoană împotriva creștinilor, iar cruntul dregător al Ciprului, Savin, l-a prins pe Sfântul Teodot și l-a îndemnat să se lepede de Hristos. Dar sfântul a mărturisit temeinicia credinței creștinilor și pentru aceasta a fost bătut și întins pe lemn, apoi trupul i-a fost strujit cu gheare de fier. Nevrând să îi cinstească pe idoli, a fost întins pe un pat de fier încins, apoi i s-au bătut cuie în tălpi. Dar el pe toate le răbda și, fiind ținut în temniță, a rămas acolo până în vremea Împăratului Constantin cel Mare, care în 313 a dat poruncă să înceteze persecuțiile. Fiind eliberat, Sfântul Teodot s-a întors la episcopia sa, păstorind încă doi ani. Și s-a mutat la Domnul purtând îndoita cunună: de mărturisitor și de arhiereu al lui Hristos. Tot azi pomenim pe Sfântul Mucenic Isihie, care era senator pe vremea lui Galeriu (305-311). Stârnindu-se prigoană împotriva creștinilor, a fost prins și Isihie. Fiind dezbrăcat de hainele sale de mare preț pe care le purta, a fost îmbrăcat cu o haină de păr fără mâneci și a fost pus să toarcă lână împreună cu femeile, spre necinstea și rușinea sa. Și făcându-se acestea, chemându-l pe el împăratul, îl întreba dacă nu se rușinează. Sfântul Isihie a spus că cinstea din lumea aceasta este vremelnică, dar cinstea lui Hristos este veșnică și nesfârșită. Pentru aceasta a fost înecat în râul Oronte, lângă Antiohia, primind astfel cununa muceniciei.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|