https://www.crestinortodox.ro/carti-...lia-79930.html
PARTEA 1
INVATACELUL: Ce este aceea glosolalie?
PREOTUL: Glosolalia - ca dar al Sfantului Duh - este facultatea de a vorbi intr-o limba straina, fara a o fi invatat si cunoscut mai dinainte. Asa reiese din textul biblic care ne descrie intamplarea de la primele Rusalii crestine, cand a inceput a se arata acest dar. Textul este complet si limpede, istorisind o intamplare adevarata si, ca atare, insusi textul nu poate fi talcuit in sens spiritual sau mistic, ci numai literal. Dar sa lasam sa ne vorbeasca insusi textul, ce este si in ce consta vorbirea in limbi prin darul Sfantului Duh. Iata ce spune: "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti apostolii impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Si, iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni? Si cum auzim noi, fiecare, limba noastra in care ne-am nascut ? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei, cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: Ce va sa fie aceasta? Iar altii, batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must" (Fapte, 2, 1-13).
Din analiza celor 13 versete care alcatuiesc cheia dezlegarii problemei, constatam urmatoarele:
a) Vorbirea in limbi - prin darul Sfantului Duh si ca minune (glosolalia) - acum s-a manifestat intaia data. De aceea si este descrisa pe larg, pentru ca cititorii sa poata sti ce este si in ce consta.
b) Apostolii, prin darul harismatic al Sfantului Duh, au inceput a predica in alte limbi, si anume in peste cincisprezece limbi diferite, iudeilor de alte limbi, aflati la acea data in Ierusalim, cu ocazia sarbatorii.
c) Acesti iudei de alte limbi (straine) se minunau auzind predicandu-se in limba lor materna de catre niste oameni simpli, galileeni, care nu aveau de unde sa cunoasca alta limba decat pe cea galileana (aramaica) vorbita la ei acasa.
d) Ascultatorii de alte limbi intelegeau tot ce li se predica - fiindca li se vorbea de-a dreptul in limba lor - neavand trebuinta de vreo talmacire, si tocmai in aceasta consta minunea de care nu se puteau dumiri, fiind uimiti; caci intelegeau perfect ce li se predica, auzind si stiind bine ce li se vorbeste "despre faptele minunate ale lui Dumnezeu".
e) Totusi, printre ascultatori erau si unii care nu intelegeau nimic din cele ce se predicau acolo si de aceea ii luau in ras pe apostoli, invinuindu-i ca sunt beti. Acesti ascultatori nu pot fi altii decat localnicii din Ierusalim, si poate, din alte parti ale Palestinei, care nu cunosteau alte limbi decat pe cea ebraica (aramaica). Pentru acestia, vorbirea apostolilor era cu totul neinteleasa, socotind-o simpla bolborosire - iar daca noi tinem cont si de faptul ca apostolii predicau "in alte limbi", cu toata insufletirea, nu ne mai mira ca iudeilor localnici le faceau impresia unor oameni beti oare bolboroseau cu exaltare cuvinte neintelese.
Astfel, localnicii nu intelegeau nimic din cele predicate decat doar daca le-ar fi talmacit cineva, iar talmaci nu se gasea. Dar, dupa cum exista darul glosolaliei, tot asa exista si un alt dar, al talmacirii. Acesta era dat - dupa cum se va vedea mai jos- atunci cand ascultatorii erau numai localnici necunoscatori de alte limbi, cum erau de pilda in Corint (I Cor., cap. 14). In Ierusalim insa, de data aceasta nu i se simtea lipsa. Darul talmacirii era si el minunat si uimitor, intocmai cum era si cel al vorbirii in limbi, cu care era in stransa legatura. Neavindu-l, ascultatorii localnici judecau lucrurile numai dupa aparenta.
Dar - se poate intreba cineva - cum se face ca in Ierusalim erau atunci de fata doua feluri de iudei: localnici (de limba ebraica) si straini (de peste 15 limbi diferite)? .Se stie ca multi dintre evrei traiau in "diaspora" (in imprastiere), risipiti prin alte tari si printre alte popoare, atrasi acolo de felurite interese. Acestia - dupa cateva generatii - nu mai aveau ca limba materna ebraica, ci pe cea a poporului sau a tarii in care se stabilisera, limba evreiasca devenindu-le cu vremea total necunoscuta. Asa erau, de pilda, iudeii asezati in Alexandria Egiptului, unde se vorbea limba, greaca. Asezarea lor de aici fiind puternica, isi zidisera si un templu si pusesera sa li se traduca in limba lor Legea (Testamentul Vechi), pentru a o putea citi, intelege si folosi in randuielile cultului de la templul lor, deoarece in limba ebraica nu o mai intelegeau. Aceasta este "Septuaginta" sau traducerea "celor saptezeci", adeseori citata cu scrierea numarului in cifre romane: LXX. Din cauza limbii, grecesti pe care o vorbeau, acesti iudei purtau numele de "elenisti". Dau doar un exemplu, dar astfel de iudei - desi in numar mai mic, formand asezari mai putin puternice - erau stabiliti in toate partile.
Toti iudeii insa, indiferent unde s-ar fi aflat asezati, erau obligati prin Lege ca in fiecare an sa mearga de trei ori la templul din Ierusalim, si anume, cu prilejul celor trei mari sarbatori: a Pastilor, a Cincizecimii si a Corturilor (colibelor), pentru a tine legatura cu Legea si cu cultul de la templu si a-si implini jertfele si curatirile cerute, precum si pentru a-si plati impozitul catre templu. Impozitul catre templu se platea atunci in bani evreiesti numiti "sicli", si era de o jumatate de siclu de fiecare evreu major (Matei, 17, 24-27). Cei din imprastiere, veniti aici, nu aveau sicli, ci numai bani din tarile lor, dar in templu se gaseau zarafi sau schimbatori de bani care se indeletniceau cu aceasta. De asemenea, aici se gaseau si vanzatori de animale de jertfa, pentru cei care, venind de departe, nu-si puteau aduce cu ei animalele de jertfa cu care erau datori dupa lege. Se stie ca Mantuitorul i-a scos afara si pe unii si pe altii, cu biciul, din acest locas, la o sarbatoare a Pastelul (Matei, 21, 12-13; Ioan, 2, 14-16). Numai in caz de mari impedimente putea cineva lipsi de la una din cele trei mari sarbatori de la templul din Ierusalim; participarea era cu totul obligatorie (Ies., 23, 17; 34, 23; Deut., 16, 16).
Asa se explica pentru ce la aceasta Cincizecime se gaseau in Ierusalim doua feluri de iudei: localnicii din Ierusalim, din Palestina, care vorbeau numai limba lor evreiasca, si iudeii "straini" sau "risipiti", din "imprastiere", care nu mai vorbeau limba ebraica, ci numai pe aceea a tarii in care se asezasera. Deci, din analiza versetului 5 din text, se intelege lamurit ca acesti iudei de limbi straine, din toate neamurile care sunt sub cer, erau fie din Ierusalim, veniti vremelnic, cu ocazia sarbatorii, fie, probabil - unii dintre ei - acum stabiliti aici definitiv, reintorsi fiind de prin alte tari. Textul era desavarsit de clar: el istoriseste o intamplare si, ca atare, nu poate avea decat o interpretare literala. Din el se poate deduce cu usurinta si scopul darului duhovnicesc al "vorbirii in limbi": de a li se da apostolilor posibilitatea sa propovaduiasca credinta crestina la toti oamenii a caror limba ei nu o cunosc si de a face ca toate popoarele sa ramana uimite de darurile care se manifesta in crestinism, spre a se lasa mai usor convinse de noua credinta si a se converti (versetele 6-7 si 11). Contextul este si el perfect de acord cu cele zise mai sus despre "glosolalie", iar textele paralele concorda de asemenea cu textul si contextul, fara a le contrazice decat doar in aparenta si numai pentru cei ce nu vor sa porneasca de la acest capitol-cheie din Faptele Apostolilor, atunci cand vor sa defineasca "glosolalia".
Lamuririle date in context de apostolul Petru asupra vorbirii in limbi, care pe unii ii uimea, iar pe altii ii facea sa-i ia in ras pe apostoli, sunt in deplin acord cu cele constatate mai inainte, din textul citat.
Intr-adevar, in atmosfera contradictorie creata pentru ascultatori se manifesta darul "glosolaliei", care atunci s-a aratat pentru prima oara. Apostolul Petru se vede silit sa dea urmatoarele explicatii: "Si stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a vorbit: Barbati iudei si toti care locuiti in Ierusalim, aceasta sa fie cunoscuta si luati in urechi cuvintele mele, ca acestia nu sunt beti, cum vi se pare voua, caci este al treilea ceas din zi; ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioel: Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise vor visa, inca si peste slugile Mele voi turna in acele zile din Duhul Meu si vor prooroci. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange, foc si fumegare de fum. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului cea mare si stralucita" (Fapte, 2, 14-20). (La iudei pe atunci ziua se incepea cu ceasul I si se sfarsea cu al XII-lea, dupa cum incepea noaptea cu ceasul I si se sfarsea dimineata cu ceasul al XII-lea. Ceasul al "treilea din zi" era ora 9 dimineata, dupa felul nostru de a numara ceasurile).