Sfântul Conon a trăit pe vremea Apostolilor și era din satul Vidania, din țara numită Isauria. Primind el Botezul în numele Sfintei Treimi, la îndemnul Arhanghelului Mihail, atât și-a umplut sufletul de sfintele învățături, încât i-a înduplecat pe soția și pe părinții săi să se boteze. Vrând oarecând poporul să aducă jertfă unui idol, Sfântul Conon l-a făcut pe demonul, care era ascuns în chipul acela idolesc de piatră, să mărturisească singur că nu el este Dumnezeu. Poporul auzind acestea a strigat: „unul singur este Dumnezeu, Cel al lui Conon”, și cu toții s-au botezat. Pornindu-se prigoană împotriva creștinilor din porunca lui Domițian (51-96), a fost prins și Sfântul Conon de dregătorul Magnus, și supus la multe chinuri pentru credința sa în Hristos Domnul. Aflând poporul unele ca acestea, l-au eliberat pe Sfântul Conon, i-au legat rănile, apoi l-au dus la casa lui, unde acesta a mai trăit doi ani.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|