Citat:
În prealabil postat de flying
 Inca n-ai inteles nimic din aceasta viata... |
Nu e usor sa intelegi viata. Recunosc ca am inteles destul de putin din ea. Si ma mir tot timpul cand ii vad pe unii ca se bat cu caramida in piept ca au inteles-o.
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Dar oare pentru dvs de ce Adevarul nu are sens?
|
In primul rand eu obisnuiesc sa scriu cuvantul "adevar" cu litera mica. Asa m-am obisnuit. In al doilea rand nu stiu unde am zis ca adevarul nu are sens. N-am zis ce-i drept nici ca adevarul are sens. De fapt am altceva mai bun de facut decat sa-mi storc creierii cu intrebarea daca adevarul are sau nu sens si sa ma pierd in exercitii de semantica. E ca si cum m-as intreba daca adevarul e mare sau mic, lung sau scurt. Ma intereseaza mai degraba daca unele lucruri au sau nu au sens (adica vreun inteles), sunt sau nu adevarate.
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Noul Testament nu e o carte de citire, e Insusi ADEVARUL.
|
Totusi pentru a ajunge la intelesul ei trebuie in prealabil sa o citim. Altfel nu reusim sa ajungem la adevarul pe care ea poate il contine. Si in timp ce o citim trebuie sa o intelegem. De fapt nu o putem citi daca in acelasi timp nu o intelegem. Acest lucru e valabil pentru orice carte. Iar ceea ce intelegem din ea depinde de cum o citim. Adevarul e eventual lucrul la care ajungem doar in final, dupa ce am priceput cartea. Dar vad ca dumneavoastra folositi cuvantul adevar ca pe o metonimie, considerand Biblia ca fiind adevarul. Pot intelege aceasta figura de stil, mai ales ca uneori crestinii il considera pe Iisus Hristos adevar. Aplicand metoda dumneavoastra, as putea spune, de exemplu ca "realitatea" e "adevarul" (si nu ma puteti contrazice deoarece chiar Biblia dumneavoastra e reala, iar despre Hristos desigur credeti ca e real). Numai ca prin figuri de stil, chiar daca ele ne fac limbajul mai frumos, nu putem explica lucrurile prea exact. De aceea, pentru a evita eventualele confuzii si pentru a nu risca sa plutim in ceata, voi considera ca dumneavoastra credeti pur si simplu ca Biblia e adevarata si acesta va fi sensul pe care il voi da afirmatiei dumneavoastra. Daca gresesc cumva, sa-mi spuneti, deoarece pe mine ma intereseaza mai mult ce anume credeti dumneavoastra despre Biblie si nu ce cred eu ca credeti dumneavoastra despre ea.
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Daca nu se intelege, atunci mintea incapabila sa inteleaga trebuie "resetata", adica smerita.
|
Ideea aceasta cu mintea smerita nu o pot pricepe deloc. Atunci cand citesc o carte caut intelesul lucrurilor despre care citesc. Cum adica sa ma smeresc atunci cand incerc sa gasesc un inteles? Daca de exemplu imi vine in minte o idee indrazneata si am impresia ca am reusit sa realizez o asociere ce imi permite sa dezleg o necunoscuta din acea carte, inseamna ca trebuie sa renunt la acea idee si sa prefer sa nu inteleg nimic? Sa ma comport precum un lector pasiv? Eu credeam ca lectura e in primul rand un dialog intre minte si carte, nu o alergare a ochilor peste cuvinte in speranta ca pana la urma am sa ma aleg cu ceva in urma acestei activitati mecanice. Ce pot eu sa inteleg din spusele dumneavoastra imi produce o adanca groaza in suflet si sper ca nu asta vreti sa ziceti. Spuneti cumva ca Biblia trebuie citita astfel incat daca ai inteles altceva sau mai mult decat ceea ce e continut intr-un set prestabilit de idei, trebuie sa iti blochezi mintea si sa refuzi sa mai intelegi ceva? Ma tem ca asta inseamna pentru mine a nu intelege nimic dintr-o carte. E ceea ce as numi "lectura habotnica". Pentru asta nu e nevoie de o carte, nici macar de Biblie. Te pui pur si simplu si dormi. Nu e mai mare smerenie ca somnul.