Modelul de comportament pe care trebuie să îl urmăm ne este dat de Hristos. El a venit pe pământ nu pentru ca să I se slujească Lui, ci ca El Însuși să slujească; El a venit ca să iubească, iar noi trebuie să învățăm aceasta de la El. Dacă tu nu îi iubești pe toți înseamnă că te iubești numai pe tine și pe nimeni altul, pentru că iubirea nu face deosebiri. În caz contrar, nu este vorba despre iubire, ci despre autosatisfacție.
Singura libertate reală pentru noi, ca și pentru oricare făptură a lui Dumnezeu, constă în ascultare. Se întâmplă astfel, pentru că Dumnezeu ne-a creat; El știe că așa este cel mai bine pentru noi. Și dacă noi suntem ascultători față de El înseamnă că facem acele lucruri pentru care am fost creați. De exemplu, dacă avem o mașină, iar în loc de benzină turnăm în rezervor sirop, nu o vom putea conduce, pentru că ea nu este construită să funcționeze cu acest „combustibil”. Dacă facem ascultare de noi înșine și nu de Dumnezeu, nu vom ajunge în Rai, pentru că noi nu am fost creați pentru altceva decât pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele.
Noi nu știm nimic despre dragoste. Uitați-vă la noi înșine! Nici unul dintre noi nu îi poate iubi pe toți, dacă nu credem în Dumnezeu. E important să știi în ce crezi. Fiecare dintre noi trăiește pentru sine, chiar și în mănăstire, și din această pricină se pierde tot sensul șederii noastre în ea.
(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pământ rusesc, traducere din limba rusă Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2015, p. 17)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|