《continuare 》
Sfântul Apostol Andrei – Grecia și România
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, orășel pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, fiind fiul lui Iona și fratele lui Simon-Petru. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.
Sfântul Andrei a fost văzător al minunilor făcute de Hristos, al patimilor și răstignirii Sale, morții, învierii, apoi înălțării Lui la cer. Apostolul Andrei i-a urmat lui Hristos înaintea celorlalți apostoli, pentru care s-a și numit „întâi chemat”, el fiind încredințat că acesta era Hristos, cel pe care proorocii L-au proorocit mai înainte și L-au propovăduit.
Sinaxarele bizantine amintesc că Apostolul cel întâi chemat a propovăduit în Bitinia și Pont, precum și în alte ținuturi ce se află lângă Marea Neagră.
Ajungând în Sciția, la Dunăre, el a propovăduit geto-dacilor, romanilor și grecilor aflați în acele teritorii, motiv pentru care a fost ales ocrotitor al acestor state.
Sfântul Patriciu – Irlanda
Sfântul Patriciu s-a născut în Britania, în jurul anului 385.
La vârsta de 16 ani a fost capturat de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea după 6 ani, s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în 432 s-a întors în Irlanda, devenind marele apostol al acestei țări.
Sfințit episcop al Irlandei, a evanghelizat cu râvnă poporul din acea insulă, i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală, în ciuda unor mari dificultăți, fapt pentru care este ocrotitor al Irlandei.
În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropiere de Belfast.
A murit lângă orașul Down în anul 461, în Irlanda de Nord.
Sf. Apostol Petru – Italia
Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileei, și se chema Simon înainte de a se întâlni cu Domnul.
Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat” la slujirea credinței. Era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece Ucenici și deseori vorbea în numele Apostolilor, rugând pe Învățătorul să le tâlcuiască înțelesul tainelor credinței.
Apostolii Petru și Pavel sunt ocrotitorii Romei, oraș unde au primit moarte martirică, fiind și patronii spirituali ai Italiei.
Sf. Ioan de Riga (Janis Pommer) – Letonia
Janis Pommer s-a născut în 1876, într-o familie de țărani în Letonia. A absolvit Seminarul Teologic din Riga și apoi Academia duhovnicească de la Kiev.
În 1912 a fost hirotonit în treapta de episcop iar în 1918 a fost numit arhiepiscop. Din 1921 până la martirajul său el a fost conducătorul Bisericii Ortodoxe din Letonia.
Ca arhiepiscop, Janis Pommer a ajutat foarte mult la restabilirea Bisericii Ortodoxe din Letonia, întărirea bazei sale financiare și creșterea numărului de credincioși, devenind patron spiritual al țării după trecerea sa la cele veșnice și trecerea în rândul sfinților.
Sfântul Nicolae – Lituania și Italia
Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică.
Părinții săi, Teofan și Nona, au murit în timpul unei molime, pe când Sfântul era mic de ani, și, de aceea, a fost crescut de un unchi, care purta tot numele de Nicolae și era episcop al acelei cetăți. Acesta l-a învățat bunele deprinderi creștine și dreapta credință, iar la vârsta potrivită l-a rânduit între clericii Bisericii, apoi l-a hirotonit preot.
Pentru nespusele lui virtuți a fost ales și hirotonit episcop al cetății Mira, din Lichia.
Sf. Nicolae s-a arătat mult-milostiv către cei săraci și apărător al celor nedreptățiți. Când s-a întrunit cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, a luat parte și Sfântul Nicolae, care l-a mustrat pe Arie pentru rătăcirea sa.
Sfântul Willibrord – Luxemburg și Olanda
Sfântul Willibrord s-a născut în Northumbria. El a propovăduit în Irlanda, apoi în Frisia, Olanda (c. 690) împreună cu alți unsprezece călugări englezi, fiind numit Apostolul frizilor (popor germanic din zona Olandei de astăzi).
Șase ani mai târziu, a fost hirotonit episcop cu numele de „Clement”. Și-a stabilit sediul în Utrecht.
Timp de 40 de ani Willibrord a activat în teritoriul frizilor, motiv pentru care este socotit patronul spiritual al Luxemburgului și al Olanei. Misiunea sa a fost întreruptă între 714 și 719 pentru că noul rege al frizilor Radbod a dorit să revină la păgânism.
Munca lui printre frisieni a adus multe roade, dar nu numai acolo ci și în Heligoland și Danemarca. El a înființat mănăstirea din Echternach în Luxemburg în 698 unde se află și moaștele sale.
Sfântul Apostol Pavel – Italia și Malta
Sfântul Pavel a fost bărbat învățat, fariseu și rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel și cunoscător al întregii învățături din vremea sa.
Se numea Saul înainte de a veni la credință și era de origine din Tarsul Ciliciei. Împuternicit de sinedriul din Ierusalim, Pavel a prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credința în Hristos și propovăduiau Învierea Lui.
Pe când călătorea spre cetatea Damascului, pentru a prinde pe creștinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat, și a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci.
Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinței creștine și, sub noul nume de Pavel, a fost unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.
Sfântul Gheorghe – Estonia, Portugalia și Anglia
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (+ 303), supranumit „purtătorul de biruință” (grec. tropeophoros), prăznuit în fiecare an la 23 aprilie, este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați apărători ai creștinismului, numeroase biserici având hramul său, iar numele său fiind îmbrățișat de mulți creștini.
A trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). S-a născut ca fiu al unor părinți creștini, Gherontie Stratilatul și Polihronia, care aveau să-și sfârșească viața mucenicește. A fost ostaș în garda imperială.
Sfântul a mărturisit deschis că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului numai ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire, Dioclețian a dat poruncă să fie dus în temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credință. Nu a renunțat la credința sa și a suferit martirul prin decapitare.
Numeroase state l-au adoptat ca ocrotitor, recunoscut fiind pentru curajul său în mărturisirea lui Hristos.
Sfântul Apostol Iacob – Spania
Sfântul Apostol Iacob, originar din Betsaida a fost pescar, devenind prin chemarea Mântuitorului unul dintre cei doisprezece Apostoli.
A fost fiu al lui Zevedeu și al Salomeii, frate al Sfântului Ioan Evanghelistul. I se mai spune Iacov cel Mare sau fiul lui Zevedeu pentru a fi deosebit de Iacov cel Mic sau Iacov al Lui Alfeu.
După ce Mântuitorul i-a chemat la apostolat pe Sfântul Petru și Andrei, i-a chemat la slujirea apostolatului și pe fiii lui Zevedeu, Ioan și Iacob.
Sfântul Iacob a predicat Evanghelia lui Hristos și pe teritoriul actual al Spaniei, fapt pentru care este socotit ocrotitor al acestui stat.
Sfântul Ierarh Sigfrid – Suedia
Sfântul Ierarh Sigfrid este cel care a adus lumina Evangheliei lui Hristos în Suedia de astăzi, tocmai de aceea este supranumit și Luminătorul Suediei.
El l-a botezat în anul 1008 la Husaby, în estul provinciei Gothland, pe Regele Olof Skötkonung, Regina Estrida, copiii și curtea lor.
Astfel, Sfântul Sigfrid este protectorul catedralei, al orașului său de reședință Växjö și al Suediei.
Sfântul Ștefan I al Ungariei – Ungaria
Sf. Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „Sfântul Rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene.
Având în vedere rolul deosebit de important ocupat în istoria poporului maghiar, el este considerat ocrotitorul Ungariei.
Țările Regatului Unit al Marii Britanii au ocrotitori pe următorii sfinți: Sfântul Gheorghe (Marea Britanie), Sfântul Patriciu (Irlanda), Sfântul Andrei (Scoția), Sfântul David (Țara Galilor).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|