[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Se spovedesc, am precizat.

Nu se spovedesc inainte de impartasire, cei ce sustin impartasirea deasa spun ca te poti impartasi fara sa le spovedesti. Ca le spovedesti peste trei saptamani nu are efect retroativ asupra impartasirilor cand s-a facut asta fara sa fie spovedite. Deci se propovaduieste impartasirea cu pacate, in stare de necuratie, opus celor spuse de sfinti.

În prealabil postat de simpllu

Ia să vedem unde spune Biserica că nu ai voie să te împărtășești mai des de 40 zile. Sau care sfânt spune asta?

Acolo nu e vorba de impartasirea la 40 de zile, ci de impartasirea cu pacate, in stare de necuratie. Chiar daca cineva s-ar impartasi la o saptamana se poate si spovedi inainte. Legat de termenul de 40 de zile, nu e o interzicere, din moment ce unii se pot imparatsi si mai des. Multe nu sunt scrise undeva (chiar parintele Pruteanu spune ca 99% nu au fost scrise inainte). De exmplu Sfantul Vasile spunea ca rugaciunile si slujbele au fost lasate, probabil, din perioada apostolica, prin Traditie, nefiind scrise inainte undeva. Termenul de 40 de zile stim ca exista si in timpul Sfantului Nicodim, pentru ca este analizat in acea lucrare. Nu e ceva aparut recent. Nu se poate trezi cineva ca de sute de ani a aparut o greseala in Biserica. Din cate imi dau seama acel termen este pentru binele majoritatii credinciosilor, ca sa nu aiba probleme din cauza impartasirii (vezi si explicatiile duhovnicilor si sfintilor). Dar cei mai induhovniciti se pot impartasi si mai des, adica la o luna, cum spune Parintele Cleopa, citandu-l pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar cei despatimiti chiar si mai des. Invers decat ce spun cei cu impartasirea deasa, acestia propovaduiesc impartasirea cu nevrednicie, desi incearca sa spuna si ceva diluat, de genul constiinta credinciosului.

În prealabil postat de simpllu

Da, ca regulă generală. La fel scrie și în catehism. Nici nu ar putea scrie altfel pentru că s-ar face tot felul de interpretări și unii s-ar duce la împărtășit fără să se spovedit vreodată. Iar regula despre care vorbim vizează un număr restrâns de creștini.

Nu spune ca doar unii, sau sa se spovedeasca numai cand vor ei. Ci inainte de impartasire. Punct. Si asta spun toti sfintii, ca nu te poti impartasi in stare de necuratie, cu pacate adica. Nu are importanta ca se spovedesc peste o luna, daca atuncic and te impartasesti ai acele pacate. Cei ce spun de deasa impartasire propovaduiesc, de fapt, impartasirea fara vrednicie, contrar a ceea ce spun sfintii, desi ei spun ca ii iau ca reper tocmai pe sfinti. Ei spun de o pregatire practic inexistenta, fara spovedanie, fara post si fara crestere duhovniceasca pentru cei ce se impartasesc mai des.

În prealabil postat de simpllu

Să înțeleg că tu ești imaculat și vrednic de fiecare dată când te împărtășești. Asta da concepție protestantă.

In primul rand, cum am mai mentionat, eu spun doar ce spun Biserica, sfintii si duhovnicii, nu eu sustin ceva de la mine. Am mai scris ca nu e vorba de vrednicie, in sensul dat de cei ce sustin impartasirea deasa (adica mandrie), ci de pregatire, pentru ca Sfanta Impartasanie sa nu-i faca rau celui ce o ia. Iar spovedania sterge toate pacatele celui ce s-a spovedit si a primit dezlegarea preotului. Cu ajutorul spovedaniei si a postului si milosteniei acel credincios se apropie de curatenia necesara pentru a se impartasi, desi nu e induhovnicit ca altii. Ca sa se impartaseasca si mai des e nevoie de o induhovnicire mai mare. In Rai nu ajung doar cei ce au ajuns la sfintenie pe pamana, ci si credinciosi mai obisnuiti, altfel s-ar putea mantui foarte putini.

În prealabil postat de simpllu

Am spus că este o conlucrare! Nimeni nu a negat spovedania, din contră o practică mult mai des decât cei care practică împărtășirea rară. Dar poate mă lămurești care este scopul rugăciunilor personale de iertare a păcatelor.

Ce conlucrare, daca te impartasesti cu pacate si le spovedesti peste o saptamana? Referitor la rugaciunile de iertare a pacatelor, e ca si cum ne-a intrreba ce scop mai au rugaciunile, ne spovedim doar si gata. Toate rugaciunile sunt si pentru iertarea pacatelor. Din moment ce spovedania iarta pacatele, de ce unii sunt mai induhovniciti, chiar sfinti, iar altii mai putin? Se spune ca rugaciunea dreptului este mai puternica. Una e rugaciunea unui sfant , alta a unui credincios obisnuit, nu-i asa? Am citit chiar ca un pacat i se poate ierta cuiva in trei zile (daca imi amintesc bine). Dar cui, oricui? Celui ce se roaga cu lacrimi, cu pocainta puternica. Au toti aceasta rugaciune? Nu, doar cei mai traitori. Parintele Pruteanu spune ceva in sensul asta, nementionand ca nu toti au aceasta rugaciune si pocainta. Vezi acum de ce cei induhovniciti sunt mai vrednici?

În prealabil postat de simpllu

Asta este doar părerea ta.

Cum sa fie doar parerea mea din moment ce intotdeauna citez? Am citat aici ce spune Biserica, ce spun sfintii si duhovnicii, parerea mea ar fi fost daca doar eu as fi spus ceva.

În prealabil postat de simpllu

Lămurește-mă, unde spune Biserica așa ceva?

Din moment ce nu ai luat in considerare ce spune Biserica in acele citate, sau duhovnicii si sfintii, ce importanta are daca ar fi un citat in care Biserica ar spune asta? E suficient ce spune Biserica in aceel citate. Si ce spun sfintii si duhovnicii despre asta.

În prealabil postat de simpllu

Fals, nu mai reiau iarăși citatul. Este clar că refuzi să vezi anumite idei și apelezi mereu la prejudecată.

Toti in afara de cei ce au pacate grele, evident. Adica majoritatea celor ce se impartasesc constant la Biserica. Pentru ca altfel ce restricite ar avea daca tu contesti ca cine e mai induhovnicit se poate impartasi mai des, iar ceilalti mai rar? Ar nega tocmai toate explicatiile date. Adica, daca te spovedesti la trei saptamani, ce impostanta are daca te impartasesti zilnic sau al o saptamana, din moment ce nu sunt necesare spovedania si postul? Deci orice cedincios s-ar putea impartasi zilnic, daca nu ar avea pacate grele. Asta sustin cei cu impartasirea deasa. Ba unii chiar si impartasirea tuturor, fara importanta daca au pacate grele, pentur ca acestea s-ar ierta prin impartasire (am spus unii, nu si parintele Pruteanu).

În prealabil postat de simpllu

Și ce mai spune?: „Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are. În paralel îl va povățui și la postul duhovnicesc, la abținerea de la patimi, potrivit cu sensibilitatea lui duhovnicească, adică potrivit cu cât își simte greșeala sa și având în vedere răul ce îl poate face vrăjmașul luptând cu un suflet sensibil, ca să nu-l aducă la deznădejde.” (Sf. Serafim de Sarov)
Priceput?

Asta spune si Biserica, numai ca tu interpretezi numai in prisma a aceea ce spun cei cu impartasirea deasa. Pentru bolnavi nu se da post prea mult, unii preoti dau post de trei zile, unii de patru, sau chiar o zi, in cazuri speciale. Iar cat de des se spovedeste cineva, am scris ca sfantul se referea la impartasania mai deasa de o data pe an. Adica de doua ori, de trei ori, de patru ori, la 40 de zile etc. Niciunde nu scrie de impartasirea saptamanala.

În prealabil postat de simpllu

Eu mă uit și mă minunez. Majoritatea sfinților au practicat și propovăduit împărtășirea des.

Da, multe din citate scoase din context sau interpretate conform conceptiilor adeptilor impartasirii dese. Ca in cazul Sfantului Ioan Gura de Aur care se referea la impartasirea mai deasa de o data pe an. Eu spuneam de cei ce propovaduiesc azi impartasirea deasa, care nu sunt deloc sfinti. Pentru ca din timpul Sfantului Ioan Gura de Aur toti s-au impartasit ca azi, nu des. Am vazut exemplele in cartea diac. Ica, am si zis din ele. Acel exemplu in care la o manastire din primele secole se impartaseau o data pe zi, dar toti calugarii erau facatori de minuni. Nimeni nu a spus de impartasirea asa cum propovaduiesc cei cu impartasirea deasa. Au spus de induhovnicire pentru a fi vrednici sa se impartaseasca mai des.

În prealabil postat de simpllu

Detașează-te de ideea că noi am fi buricul pământului, că nu suntem.

E vorba de ce sustine parintele Pruteanu, nu de cum ne-am considera noi. Din moment ce am scris despre IPS Serafim Joanta era evident ca nu cred ca suntem buricul pamantului. Ca sa nu mai vorbim de cazul Mitropolitului Corneanu.