Am citit in fuga tot ce s-a scris pana acum. E trist. As indrazni sa va spun ca ar fi bine sa cititi atent si cu dragoste Sfanta Scriptura, Vietile sfintilor, Acatistele sfintilor. Sa incercati sa mergeti la Sf.Liturghie, sa ascultati cu evlavie, sa intelegeti. Crestinism inseamna iubire si iertare sau daca vreti iertare si iubire. Daca nu plecam de la aceste cuvinte nu suntem crestini. Domnul nostru Iisus Hristos nu ne cere jertfa, ne cere sa fim milostivi. Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni. Dumnezeu este Judecatorul. E foarte greu sa accepti ideea de a ierta pe cel care ti-a facut rau si e si mai greu sa-l iubesti. Dar este esential. Multi spunem: l-am iertat dar nu l-am uitat. Asta inseamna ca nu l-ai iertat. Si e pacat. Rugaciunea Tatal nostru este esenta crestinismului. Nu suntem iertati daca nu iertam si noi la randul nostru. Nu trebuie sa ne impovaram ziua cu rautati, mai ales ca nu stim niciodata daca va mai urma o zi pentru a ne despovara. Acum citiva ani, m-au impresionat vorbele unui om bolnav de cancer in faza terminala:" Nu ma cert cu nimeni pentru ca nu stiu daca mai am timp sa ma impac". Dupa Revolutie am ascultat multe relatari ale oamenilor care au stat inchisi in lagare si inchisori. Foarte multi nu erau vindicativi, erau senini si impacati cu ei insisi pentru ca reusisera sa-i ierte pe cei care i-au chinuit.
E trist si pentru ca securitatea si-a batut joc de viata multora dintre noi timp de 45 de ani si o face cu multa dibacie si acum. Daca ne-am intreba cu ce ne ajuta in desavarsirea noastra spirituala aceasta nenorocire cu dosarele, am vedea ca n-are nici o legatura cu inaltarea sufletului nostru spre Dumnezeu. Fiecare om fie el preot, calugar, mirean, fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru toate pacatele. Daca Iisus Hristos i-a intrebat pe oamenii pregatiti sa arunce cu pietre: "Cine poate sa ridice piatra....stiind ca n-are pacate..._ Noi cu ce suntem mai presus? Nu trebuie sa uitam ca nu toti oamenii pot fi martiri. Daca avem curajul sa ne citim sufletul cu sinceritate n-o sa mai avem taria si nici indrazneala sa judecam pe nimeni. Trebuie sa ne rugam pentru noi si cei dragi noua, sa ne rugam pentru oamenii mai necajiti decat noi, sa ne rugam pentru dusmanii nostri, sa ne rugam pentru duhovnicul nostru sa aiba har de la Dumnezeu, sa intindem mana celor nevoiasi, sa fim buni. Nu este usor, e foarte greu, dar rasplata e pe masura. Viata aici e mai putin decit o clipa si e pacat sa nu ne pregatim vesnicia, fiecare dupa puteri. Da trebuie sa ne rugam tot timpul. Daca nu stim multe rugaciuni, acum le gasim in carti de rugaciuni la biserici, manastiri, librarii. Sau macar, Rugaciunea Domnului Iisus Hristos: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iarta-ma pe mine pacatosul(a) robul(a) tau(ta)". Dumnezeu m-a ajutat mult de-a lungul vietii, nu totdeauna am inteles ajutorul Lui, nu totdeauna L-am iubit asa cum trebuie, i-am judecat pe altii fara sa ma uit la birnele din ochii mei dar cred ca acum am gasit Calea. Nu trebuie sa ne laudam cu calitatile noastre, fizice, intelectuale, morale. Dumnezeu ni le-a daruit. Noi nu avem nici un merit.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a patimit pentru noi si a noastra mintuire; a fost batjocorit, scuipat, batut, umilit. L-au batut in cuie pe cruce alaturi de tilhari. Si era nevinovat. Daca Dumnezeu ar fi razbunator asa cum suntem noi, ce pedeapsa ar trebui sa primeasca oamenii? Ce pedeapsa ar trebuie sa primeasca fiecare dintre noi cind pacatuieste? De fiecare data cind pacatuim noi il rastignim din nou pe Iisus. Dumnezeu sa ne ajute sa n u ne irosim viata.