Egoismul a atins în zilele noastre cota cultică, pentru că cei mai mulți dintre oameni fac din propria persoană subiect de adorație, aducîndu-și zilnic laude și inchinare prin postări de genul: “nu asculta pe nimeni, fă doar ceea ce crezi tu că este bine, meriți să fii iubit așa cum ești, cine nu te iubește așa cum ești nu te merită” etc. Toate aceste consolări și elogii sînt incantații egoiste cu cel mai dezastruos efect asupra persoanei. Și deși egoistul face totul pentru a se proteja, pentru a fi fericit, rezultatul auto-exaltării sale este depresia, nemulțumirea, neimplinirea, însingurarea, eșecul profesional, falimentul emoțional si tristetea îngâmfată care ii răpește bucuria și sănătatea chiar și in condiții de bogăție și aparenta buna-sporire.
Omul se simte împlinit și fericit doar in condițiile de dăruire reciprocă, doar atunci cind are pentru cine trăi, cind are pentru cine se jertfi, cind apăra pe cel slab, cind hrănește pe cel flamand, cind primește pe cel străin, cind mîngîie pe cel singur. Cel ce își iubește sufletul său este fericit cind își oferă sufletul altora. Abia atunci omul prinde viața, sloboade rădăcini și da rod, cînd sufletul lui se îngroapă in pământul iubirii pentru semeni și bucuria și necazul celorlalți devin și ale lui. Fiți buni și bucurați-vă unii de altii, căci doar așa ne împlinim ca oameni.
Ieromonah Savatie Baștovoi
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|