Citat:
În prealabil postat de ioan89
Nu o sa dau detalii despre mine personal. Sa luam urmatoarea situatie ipotetica. Un adult in varsta de 30 de ani cu o usoara teama de necunoscut si cu o usoara forma de anxietate si cu un complex de inferioritate doreste sa scape de singuratate. Ce este de facut CONCRET? Nu stiu mai multe detalii. Intreb pentru un prieten care nu are internet si doar atat mi-a zis.  Daca vreti sa va abateti de la subiect sa stiti ca o faceti degeaba ca nu o sa-i transmit ce i-ati spus.
Ps: Luati seama si la faptul ca sfatul vostru poate fi de folos unui numar foarte mare de oameni. Singuratatea este o problema mai mare decat credeti si se agraveaza odata cu inaintarea in varsta. In Marea Britanie a fost recent infiintat un minister care are ca scop tocmai rezolvarea acestei probleme. Raspunsul tau poate fi mai de folos decat crezi. Repet, CONCRET! |
Da....Un subiect delicat,cu o tema de mare actualitate.Luam urmatoarele:cum pot sa slabesc daca sunt gurmand ,cum pot sa ma imbogatesc daca nu strang bani....In fine,eu Nu ma consider singur,insingurat,sau singuratic,sunt prea instabil pentru asta,dar uneori trec prin aceasta stare a izolarii involuntare,care poate pleca initial de la o izolare voluntara.De cele mai multe ori este impusa de factori externi,dar mai mereu ramanem in acest stadiu al singurati fiindca am epuizat toate celelalte refugii initiale si efectiv Nu mai avem unde sa fugim ,sa ne ascundem etc.Fie pentru ca refuzam sa mai apelam la vechile esecuri care uneori pot fi disponibile,fie pentru ca avem o varsta la care Nu ne permitem sa ne arat slabiciunea in fata familiei sau altor cunostinte.Toate aceste esecuri cumulate,impreuna cu experienta,maturitatea si orgoilul dezvolta un sistem defensiv care baricadeaza persoana tocmai pentru a o proteja de ranile suferite pana atunci.Si este normal ca omul sa renunte rand pe rand la comunicare,la iesiri in societate,la mediul virtual,etc.Pana ajunge sa fie doar el cu sine lui.Si nu toti oameni sunt pregatiti sa se cunoasca pe ei insisi.Insa aici e cu totul alteceva,fiindca e vorba de rani,e vorba de frica,tulburari.Omul nu mai poate funtiona,nu se mai poate integra,ii este rusine sa iasa in lume fiindca nu vede in altii decat reprosuri,vede realizarile celorlalti si se plafoneaza in neputinta sa.Vede ca a ajuns la 30 de ani si practic nu a realizat nimic,nu are pe nimeni langa el etc,hai sa nu dramatizam,dar este totusi o realitate.Bun....Pai ce facem acum,nu?Incepem sa ne asumam cine suntem,ce suntem si de ce suntem asa sau de ce nu altfel.In primul rand trebuie sa realizam ca nu avem nevoie de nimeni ca sa fim intregi sau ca sa ne confirme existenta sau nevoia de a exista.In al doilea rand trebuie sa nu ne mai victimizam sau sa ne vedem in ochii celorlati asa.Adica o atitudine mai masculina,dominatoare,lupul singuratic nu sta sun6 in pat si plange la filme romantice.Si o sa inchei deocamdata asta cu una din cele mai relevante aspecte in privinta astA....SCHIMBAREA....Da,adica cam despre asta ar fi vorba...