Cea mai importanta este ascultarea. Si pentru a intelege de ce nu constiinta, voi reda cateva randuri din ceea ce a spus Mantzaridis: "Cand omul nu da ascultare glasului constiintei si incearca in diverse moduri sa o reduca la tacere, aceasta, treptat, se "toceste", amorteste sau chiar impietreste. Atunci cand constiinta inceteaza de a-1 mai mustra, omul trebuie sa ia aminte daca nu cumva aceasta se datoreaza nu curatiei lui, ci "tocirii" sau amortirii ei. In sfarsit, totala insensibilitate morala este impietrirea. Dar si invers, cultivarea unei constiinte timorate il chinuie si il pagubeste sufleteste pe om.
Pentru buna functionare a constiintei este nevoie de neincetata supraveghere. Astfel, constiinta omului se "subtiaza", devine extrem de subtila, eliberandu-se din ratacirea ce i-o provoaca iubirea egoista de sine si deschizandu-se adevarului iubirii. Proprie constiintei desavarsite este absoluta subtilitate sau subtirime si un nemarginit spatiu de miscare. Astfel, Sfintii se dovedesc a fi absolut neiertatori si fata de cele mai mici nedesavarsiri ale lor, desi imbratiseaza cu nemarginita dragoste intreaga lume.
Cand omul nu se ingrijeste de cultivarea constiintei lui si se preda, fara discernamant, raului si pacatului, apare constiinta pervertita. Aceasta nu doar ca nu mai distinge raul de bine, dar chiar ajunge sa socoteasca raul drept bine. Constiinta pervertita este mai rea decat cea impietrita. in sfarsit, aceasta constiinta poate duce la o religiozitate pervertita, care culmineaza in cultul raului."
|