[cristiboss56]

Preotul Constantin Necula îndeamnă într-o scrisoare adresată copiilor români, apărută recent în volumul „Lăsaţi Copiii să râdă – 100 de scriitori români pentru Copilărie”, să nu se teamă că vor crește, să viseze și să lupte.
„Copilăria nu se termină niciodată. Vârstele merg cu noi mereu, toată viaţa. Frumuseţea vieţii este tocmai asta. Că poartă cu ea, deodată, toate vârstele prin care ai trecut, uneori sclipind în viaţă cele care vor urma”, notează părintele Constantin Necula în scrisoarea către copii.
„Copilăria nu există fără tine, fratele meu mai mic, Domnia Ta, Copil român. Mă tem că oamenii mari au început să uite că poţi fi vesel şi trist deopotrivă, cuminte şi zbanghiu- acum zâmbesc tare când scriu asta- cu inima mare cât un măr văratec şi neiertător ca o coasă în iarba verii. Starea ta este copilăria în toate vibraţiile sale de bine şi lumină. Joci fotbal şi te rogi cu aceeaşi seriozitate. Îţi plac fructele pentru că miros frumos şi sunt luminoase, ştiu. Tragi cu ochii la toate rafturile cu ciocolată ori prăjituri”.
În aceeaşi scrisoare părintele profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu critică modul în care părinţii îşi trimit copiii la meditaţii, chiar înainte de a începe şcoala.
„Cred că ţie-ţi lipseşte un anotimp din programul vieţii: vara. Eşti prea la şcoală. Uneori nici nu începi şcoala şi deja eşti la vreun curs, alergi la un antrenament ori, vai, la o meditaţie. Te pun prea devreme să înveţi limbi străine şi îţi strică jocul învăţării limbii păsăretului ori florilor, merilor şi perilor”, menționează autorul scrisorii.
Preotul sibian îi îndeamnă pe copii să îşi asculte şi să îşi respecte părinţii şi să nu se teamă să îşi facă prieteni.
„Nu ştiu ce să-ţi spun că m-a făcut mai fericit în copilăria mea decât…copilăria. Azi mă uit la tine cu drag pentru că mi-am văzut copiii crescând şi mi-am dat seama, dar asta este secret, numai între noi, că te iubesc pentru că semeni cu mine, semeni cu ei, copiii mei. Să nu te temi să creşti, să visezi şi să lupţi. Te rog joacă-te, nu te lăsa. Citeşte. E important să-ţi faci prieteni. Nu te teme să fii om, e fain tare. E minunat. Să înţelegi, cred că nu există mai mare dar decât să fii prietenul cuiva. Dacă poţi, fă-te prieten cu Iisus Hristos, Puştiul ce se naşte la Betleem, care este Dumnezeul nostru. Fă-te prieten şi frate cu El, merită. Cum merită să te faci frate cu acei din jur care te respectă şi te apără”.
„Cu cât creşti ai să descoperi că poţi iubi şi urî, ierta ori certa, scrie, vorbi ori tăcea. Nu suntem chiar aşa diferiţi cum ne credem şi nici aşa de deştepţi. Să te ştii aproape de cele frumoase, să nu minţi şi să nu te minţi. Vorbeşte mereu cu părinţii tăi, sărută-i să le aduci aminte că sunt părinţii tăi. Nu, nu că ar uita. Dar le place, chiar dacă nu recunosc”, spune părintele Necula.
La finalul scrisorii, părintele le doreşte copiilor români o copilărie liniştită, „în ciuda neliniştii noastre”.
„Eu ţi-am scris ţie, copil român, câteva gânduri. Tu eşti copilăria. Aşa cum eu am fost copilăria. Şi încă mai sunt. Te îmbrăţişez şi-l rog pe Dumnezeu, Prietenul nostru, să ai mereu parte de o copilărie luminoasă, frumoasă şi liniştită. În ciuda neliniştii noastre, a celor mari şi foarte neatenţi la tine. Cu mare drag, Constantin Necula. Preot şi tătic, copil părinţilor săi”,
Scrisoarea a fost publicată în volumul „Lăsaţi copiii să râdă – 100 de scriitori români pentru Copilărie”, Editura Libris, la iniţiativa Fundaţiei Salvaţi Copiii România