La un episcop creștin ortodox veni într-o zi un cetățean cu o rugăminte: să-l lămurească episcopul, să-i spună ce înseamnă numele de creștin și cu ce poate asemăna acest nume. Episcopul i-a răspuns zicând:
– A purta numele de creștin înseamnă a purta numele cel mai de cinste.
– Se aseamănă poate cu numele unui general, care-i sărbătorit de tot poporul când se întoarce biruitor din război?
– Da – zise episcopul – e nume de cinste și acesta dar numele de creștin e și mai mare!
– Poate numele creștinului se aseamănă cu un mare înțelept, filozof, care cunoaște toate tainele și poate răspunde la toate întrebările!
– Da – răspunse episcopul – și acesta e un nume cinstit, dar numele de creștin e și mai de cinste!
– Se aseamănă cu numele unui împărat – zise credinciosul – căci cine are mai mare parte cinste decât un împărat?!
– Da- e un nume de cinste și numele de împărat – răspunse episcopul- dar tot mai mare e numele de creștin!
– Poate se aseamănă cu al unui sfânt care petrece o viață curată, sau cu al unui înger?!, zise omul întrebător.
– Da, așa este – grăi episcopul cu tărie și bunătate în glas – numele de creștin cuprinde toate aceste nume: de înțelept, de general, de împărat, de sfânt și de înger; toate numele acestea laolaltă dau numele de creștin.
Creștinul este un împărat pentru că domnește peste lume, nu se lasă robit sau stăpânit de ea. Creștinul e un mare general biruitor deoarece știe să-i învingă pe toți dușmanii văzuți și nevăzuți, duhurile răutăților și armatele ispitelor, ale patimilor vinovate. Creștinul este un înțelept, că el cunoaște adevărul Evangheliei, taina vieții eterne și calea mântuirii, care este cea mai importantă. Creștinul se aseamănă cu omul sfânt, deoarece el luptă să-și îmbunătățească sufletul până la desăvârșirea morală, spirituală, pe care o au sfinții și îngerii lui Dumnezeu. Așa este de mare numele de creștin!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|