De mâine începem Sfântul și Marele Post al Paștilor. Astăzi este Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Evanghelia zilei ne vorbește despre iertare, post și milostenie, trei virtuți alese prin care putem actualiza harul Botezului, sporind în efortul de sensibilizare morală și înnoire duhovnicească.
Dacă, prin păcat, am căzut din raiul comuniunii cu Dumnezeu, ca oarecând Adam, suntem chemați ca, timp de patruzeci de zile, să creștem duhovnicește până Îl vom întâlni tainic pe Domnul înviat. Acest lucru este posibil, renunțând la plăceri și lucruri trecătoare și făcând investiții în eternitate.
Iubiți credincioși,
Despre investiții vorbește Hristos în Evanghelia Sa, când spune: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci, adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură” (Mt. 6, 19-21).
Probabil, inspirat de aceste cuvinte dumnezeiești, Starețul Varsanufie (†1913) grăiește: „Nu trebuie să ne lipim de cele pământești, chiar de ni se vor părea de mare preț. Aici, pe pământ, toate sunt nesigure. Gândul nostru trebuie să fie ațintit și pironit în Dumnezeu și în viața veșnică. Toate cele pământești vor trece”.
Autorul Ecclesiastului a exprimat bine ce anume se întâmplă cu oamenii care investesc în orice, dar nu în Dumnezeu: „Am cugetat întru inima mea să desfătez trupul meu cu vin. Am început lucrări mari, am zidit case, am sădit vii. Făcut-am grădini și parcuri și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Cumpărat-am robi și roabe și am avut feciori născuți în casă, asemenea și turme de vite și oi fără număr. Și-am fost mare și am întrecut pe toți cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim. Și tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte și nu am oprit inima mea de la nici o veselie. Apoi, m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele și la truda cu care m-am trudit ca să le săvârșesc: și iată, totul este deșertăciune și vânare de vânt și fără nici un folos sub soare” (Eccl. 2, 3-11).
Un om, în vârstă de 50 ani, aflându-se pe patul morții, i-a spus preotului care se afla lângă el: „Părinte, cu zece ani în urmă, Biserica mi-a cerut să predau la o clasă de băieți, în vârstă de nouă ani, la școala duminicală. Le-am spus că sunt prea ocupat și îngrijorat de afacerile mele. Acum, când mă aflu pe patul morții, regret că n-am acceptat acea responsabilitate. Dacă acum zece ani mi-aș fi făcut timp să predau acelei clase de zece băieți, până în această zi mi-aș fi investit viața mea în viețile a o sută de băieți și mulți dintre ei s-ar fi răspândit în întreaga lume, sporind în slujire și bunătate, ca tineri creștini. Aș fi făcut prin ei o investiție în timp și în veșnicie. Acum, trebuie să merg înaintea Stăpânului meu cu mâinile goale”.
Iată că acest om regreta faptul că n-a făcut ceva bun pentru suflet și pentru slava lui Dumnezeu. El era conștient că nu poate lua cu sine vreun ban sau vreo afacere. Este înspăimântător să ajungi la sfârșitul vieții cu un asemenea regret de a nu fi făcut o investiție durabilă!
Când un părinte investește în educația fiului său, aceasta este o investiție care depășește viața părintelui. Ea se întinde până în momentul morții fiului și poate, dincolo de acest moment, la nepoți precum și la oamenii ale căror vieți acel fiu le atinge și le binecuvintează prin educația sa. Dar Iisus, Care este Sfetnicul celei mai mari și mai bune investiții din univers, ne vorbește despre investiții care produc beneficii nu pentru o generație sau două, ci pentru eternitate.
Auzim adesea oameni care spun: „Nu poți lua asta cu tine!”. Dar Domnul spune: „Poți păstra «bogăția» și o poți lua cu tine, transmițând-o mai departe!”. Mântuitorul Hristos vorbește despre două feluri de investiții: 1) investiții pe pământ, „unde moliile și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură” și 2) investiții în cer, „unde nici moliile și nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă și nu le fură”.
Apoi, El ne spune să fim atenți unde investim bogăția, pentru că „unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră!” (cf. Mt. 6, 21). Putem pune inima noastră în locul potrivit, spunea Iisus, plasând bogăția noastră în locul potrivit, pentru că inima va fi întotdeauna acolo unde este bogăția noastră. Gheron Iosif (†1959) grăiește astfel: „Dumnezeu strigă către noi să devenim fii ai Săi, iar noi devenim fii ai întunericului. Pentru puțină miere dăm în schimb toate veacurile. Pentru puțină plăcere renunțăm la Împărăția lui Dumnezeu. Fericit cel ce a văzut și a înțeles această rătăcire și înfrânându-se de la plăcerea acestei puține mieri, dorește odihna cea de dincolo”.
Trăind pe pământ, este posibil să facem multe investiții în viață și să o pierdem pe cea mai mare dintre toate. Este posibil să trăim toată viața pentru comori care se vor dovedi a fi gunoi. Dar nu trebuie să fie așa. Nu trebuie nicidecum să iubim lumea sau lucrurile din lume. Nimic din ceea ce conține lumea nu valorează cât sufletul tău! „Ce folos va avea un om dacă va câștiga lumea întreagă și își va pierde sufletul său?”, întreabă Domnul. Sufletul nemuritor trebuie să se predea Celui Care este nemuritor.
De aceea, să facem ca cea mai mare investiție a noastră să fie în Dumnezeul Cel veșnic, în Împărăția Sa: singurul lucru care va rămâne din toate celelalte, singurul sistem monetar care va fi răspândit în univers când toate celelalte sisteme monetare vor fi nefolositoare. Și când cauți Împărăția ești răsplătit, căci, așa cum arată Sfântul Siluan Atonitul, „iubirea lui Hristos este atât de dulce și face sufletul atât de fericit încât chiar și o viață de prinț nu l-ar mai putea mulțumi”.
Dumnezeu S-a investit pe Sine în fiecare din noi. Noi suntem investiția Lui cea mai mare. Îi aparținem Lui nu numai pentru că El ne-a creat, ci și pentru că El a plătit un preț pentru noi. Sfântul Apostol Petru spune că Dumnezeu ne-a răscumpărat pe noi, nu cu aur și cu argint, ci cu prețiosul sânge al unicului Său Fiu (I Pt. 1, 18-19). Iar Sfântul Apostol Pavel afirmă: „Voi nu sunteți ai voștri. Ați fost cumpărați cu preț! De aceea, slăviți pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru” (I Cor. 6, 19-20).
Așadar, Domnul are dreptul să ne spună: „Ceea ce sunteți și ceea ce aveți, este al Meu. Toate sunt de la Mine și pentru Mine. Vă spun cum să le folosiți, în timp ce le administrați pentru Mine, pentru câțiva ani ca administratori ai Mei. Vi le-am dat vouă, fiindcă Eu investesc în oameni. Eu iubesc oamenii și vreau ca ei să fie cu Mine în slava veșnică. Vreau ca și voi să investiți în oameni și să folosiți cu sfințenie ceea ce stăpâniți”.
Sfântul Apostol Pavel, care a făcut el însuși cea mai mare investiție dintre toate, dăruindu-și viața în mod plenar lui Hristos, mărturisește astfel: „Cele ce îmi erau mie câștig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă față de înălțimea cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc și să mă aflu întru El” (Filip. 3, 7-9).
Aceeași atitudine se cade să o adopte creștinul, detașându-se de plăcerile trupești, de măriri deșarte, de trai îmbuibat, de lăcomie de avere și să se pună în slujba lui Dumnezeu și a semenilor săi. Când ne investim viața în ridicarea celor căzuți, în vizitarea celor obosiți și descurajați, în hrănirea celor flămânzi, în îmbrăcarea celor goi, noi devenim investitori înțelepți, așa cum dorește Dumnezeu să fim.
Să ne fie limpede că orice am investi sub îndrumarea lui Hristos și a Împărăției Sale nu se va pierde niciodată. O astfel de investiție va fi răsplătită pururea, dincolo de timp și spațiu. Profitul va crește veșnic. Aceasta înseamnă să te îmbogățești în Dumnezeu (cf. Lc. 12, 21).
Iubiții mei,
Sosit-a iarăși Postul cel Mare, un adevărat stadion al înfrânării, un minunat prilej de răstignire duhovnicească. Acum e „vremea potrivită” să ne aducem aminte de valoarea sufletului nostru și să ne îngrijim de mântuirea lui. Acum e „vremea potrivită” să intrăm prin „ușile pocăinței” deschise de Postul Mare și să facem investiții în eternitate. Acest lucru se poate realiza prin iertare, post și milostenie, cum arată Evanghelia de astăzi, apoi prin rugăciune, metanii și citirea Psaltirii.
În acest răstimp, să renunțăm la desfătările pământești, să închidem televizorul, care a devenit un idol în casele noastre și să lăsăm vorbăria deșartă. În acest răstimp, să intrăm mai des în sfânta biserică, să ne spălăm cu lacrimile pocăinței și să primim Trupul și Sângele Domnului, zicând în fiecare zi: „Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină și mă mântuiește!”.
Dumnezeu să binecuvinteze începutul Postului Mare și să ne ajute a-l parcurge cu folos, pentru a ne bucura deplin de darurile Învierii.
Amin.
IPS Irineu Pop-Bistrițeanul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|