Extrase dintr-o lucrare despre efectele vizionarii TV:
Cercetarile efectuate in ultimele decenii arata ca, indiferent de
continutul programului de televiziune urmarit, traseele
electroencefalografice ale celor care privesc la televizor se
schimba dobandind, dupa numai doua minute de vizionare, o
configuratie noua, specifica, neintalnita in nici o alta activitate
umana. Se inregistreaza o micsorare a nivelului activitatii
corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care
trec din starea beta in starea predominant alfa si delta. Emisfera
stanga isi diminueaza extrem de mult activitatea, proces ce se
desfasoara concomitent cu intreruperea partiala a puntii de legatura
dintre cele doua emisfere - corpul calos. In acelasi timp, ariile
cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt
periclitate.
Fiecare mediu - televiziunea, in special - ne face sa ne raportam
intr-un anumit fel la lumea care ne inconjoara, ne modeleaza
comportamentul, perceptiile si universul de gandire. Intr-un experiment o persoana citea o carte cand a fost deschis televizorul. De indata
ce a devenit atenta la ecran, frecventa undelor cerebrale s-a
modificat considerabil. In mai putin de doua minute subiectul se
afla predominant in stare alfa - relaxat, pasiv, neconcentrat.
Reactia cerebrala a subiectilor la trei tipuri de continut al
programului TV a fost esentialmente identica, desi i-au marturisit
lui Krugman ca unul le place, altul le displace, iar al treilea ii
plictiseste. Ca rezultat al unei serii de asemenea experimente,
Krugman ajunge la o concluzie contrara asteptarilor sale: aceasta
stare predominant alfa este caracteristica modului in care omul
reactioneaza la televiziune, la orice program de televiziune. (...)
Cu cat televizorul sta mai mult timp aprins, cu
atat sunt mai lente undele cerebrale.
Doctorul Erich Peper, cercetator in domeniul undelor cerebrale,
profesor la Universitatea din San Francisco, impreuna cu un alt
cunoscut cercetator din domeniul neuropsihologiei, dr. Thomas
Mulholand, au realizat un experiment similar cu cel al lui H.
Krugman. S-a cerut unui grup de zece copii sa priveasca emisiunea
lor favorita. Presupunerea noastra a fost ca din moment ce aceste
emisiuni erau cele preferate, copiii ar trebui sa se implice mai
mult si ar trebui sa inregistram oscilatii intre undele alfa cu
frecventa joasa si undele beta cu o frecventa inalta. Presupunerea a
fost ca undele alfa vor aparea si vor disparea. Dar acest lucru nu s-
a intamplat. Aproape tot timpul copiii au fost in starea alfa. Asta
inseamna ca, in timp ce se uitau la televizor, nu reactionau, nu se
orientau, nu se concentrau, erau visatori".
Tipurile de activitate electrica corticala (patru
la numar) ce caracterizeaza starile mentale sau activitatea
creierului sunt date de: undele b (beta)
care au frecventa cea mai mare - intre 14 si 30 Hz - apar in creier
pe parcursul proceselor de gandire, de analiza si de decizie, in
majoritatea starilor de veghe, atunci cand mintea este concentrata
asupra unei sarcini, a unei activitati oarecare; undele alfa cu o
frecventa cuprinsa intre 7,6 si 13,9 Hz domina activitatea corticala
in momentul in care persoana se afla intr-o stare de relaxare;
undele teta- 5,6-7,6 Hz - sunt cele care definesc starea de somn
usor si anumite stari meditative, iar undele delta, cele mai lente -
4-5,6 Hz apar in creier pe perioada somnului profund.
Pe parcursul vizionarii TV, masuratorile au indicat o deplasare
a varfului spectrului de activitate electrica corticala dinspre
undele beta, cu frecventa inalta, catre cele mai lente - undele
alfa si teta -, cu o puternica predominanta a spectrului undelor
alfa. Modelele de emisie alfa, inregistrate in zona occipitala,
apreciaza dr. Peper, dispar in momentul in care o persoana da comenzi vizuale
(concentrare, acomodare), cand are loc un proces de cautare de
informatie. Orice orientare inspre lumea exterioara creste frecventa
undelor cerebrale si blocheaza emisia undelor alfa. Undele alfa apar
in momentul in care nu te orientezi spre ceva anume. Poti sa stai pe
spate si sa ai niste imagini in minte, dar esti intr-o stare cu
totul pasiva si nu esti constient de lumea din afara imaginilor
tale. Cuvantul potrivit pentru starea alfa este in afara
spatiului, fara orientare. Cand o persoana se concentreaza vizual
sau se orienteaza catre ceva, indiferent ce, si observa ceva in
afara sa, imediat are loc o crestere a frecventei undelor cerebrale
(unde beta), iar undele alfa dispar. Asadar, in loc sa antreneze
atentia activa, televiziunea pare sa o suspende."
Toate studiile constata aparitia unei anomalii neurologice in timpul
privitului la televizor, si anume o inhibare a activitatii emisferei
stangi a creierului, care-si reduce extrem de mult
activitatea. Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca
vizionarea TV amorteste emisfera stanga si lasa emisfera dreapta sa
indeplineasca toate activitatile cognitive. Acest fapt poate avea
consecinte din cele mai importante pentru dezvoltarea si sanatatea
creierului. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru
organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a
creierului trateaza datele primite in mod necritic: nu
descompune si nu decodeaza informatia in partile ei componente. Emisfera
dreapta proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai
degraba emotionale decat rationale (logice). Nu putem trata
rational continutul prezentat la televiziune deoarece emisfera
stanga a creierului nostru nu este operationala. Prin urmare, nu
este surprinzator faptul ca oamenii rareori inteleg ce vad la
televizor, dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul
Jacob. Jacoby. El a descoperit ca, din 2700 de oameni testati, 90% au
inteles gresit ce au privit la televizor cu cateva minute inainte".
Acelasi lucru este constatat si in cercetarile efectuate de sotii
Emery. Acestia arata ca, la adultii carora li s-a facut
electroencefalograma pe parcursul vizionarii TV, emisfera stanga
este foarte putin activa. Ei apreciaza ca vizionarea TV se situeaza
la nivelul constient al somnambulismului. Emisfera dreapta
inregistreaza imaginile de la televizor, dar, din moment ce
legaturile incrucisate dintre emisfere au fost partial intrerupte,
aceste imagini cu greu pot fi constientizate. De aici dificultatea
celor mai multi oameni de a-si aminti multe dintre lucrurile pe care
le-au vizionat anterior".
Transferul activitatii creierului de pe emisfera stanga pe emisfera
dreapta, concomitent cu intreruperea partiala a puntii dintre cele
doua emisfere, fenomen ce se manifesta pe parcursul vizionarii TV,
conduce la o anomalie neurologica in contextul in care creierul,
aflat intr-o stare mentala pasiva (inhibitie a activitatii emisferei
stangi), este pus in situatia de a absorbi o cantitate uriasa de
informatii. Mintea omului in fata televizorului nu mai este un
subiect deplin constient al procesului de cunoastere, pe care sa-l
poata controla dupa capacitatea ei de intelegere, de rationare si
organizare a materialului parcurs. J. Mander observa, referindu-se la imaginile TV, ca, aceasta calitate de nonexistenta, cel putin in
formele concrete din lume, descalifica informatia-imagine de a fi
subiect al unor procese constiente: gandirea, discernamantul, analiza.
Care este, pe termen lung? La intrebarea asta inca se cauta un raspuns.
|