Ascultarea presupune smerenie, insa smerenia nu trebuie confundata cu umilinta. Prin umilinta persoana este anulata si este redusa la stadiul de obiect. Ascultarea este necesara mai ales pentru societatea contemporana. Societatea contemporana cultiva si propune duhul autonomiei. Idealul ei este omul autonom, care nu asculta de nimeni si incearca sa se realizeze implinindu-si voia lui sau chiar impunand-o pe aceasta si celorlalti. Biserica, dimpotriva, cultiva si propune duhul ascultarii. Crestinii sunt "fiii ascultarii". Neascultarea, care si-a avut obarsia in mandrie, l-a instrainat pe om de Dumnezeu, l-a facut egocentric si l-a robit pacatului. Aceasta a constituit inceputul si caracteristica vietii "Impotriva firii". Dimpotriva, ascultarea, care se cultiva prin dragoste si smerita cugetare, il readuce pe om la viata cea "dupa fire". il elibereaza de robia pacatului si il repune in legatura cu Dumnezeu.
|