Citat:
În prealabil postat de robertdiaconu88
Salut nu te mai necaji pentru ganduri. Eu am vorbit cu multi oameni despre credinta si majoritatea oamenilor sunt nepasatori fata de credinta chiar daca le am explicat cat de bine pot eu. Nu vreau sa fiu laudaros, dar un rationament logic ar fi ca noi totusi ne straduim sa facem voia Domnului cum putem noi; deci e mai bine cum suntem noi cu ganduri decat sa te abati de la credinta. Daca tu simti ca sa fi credicios si simti asta din iubire e bine. Dar tu te acuzi pe tine de ceva care nu e vina ta. Gandurile sunt doar niste ganduri, nu te definesc, ele vin si pleaca. Tu trebuie sa crezi in Dumnezeu, nu de frica, ci din propria ta dorinta.
|
Frumos raspuns si datator de speranta si tot spre speranta raspund eu, insa o speranta putin mai dura, cred eu.
Vreau sa spun ca nu tie iti raspund de fapt, ci lui
matador, care (mi se pare) este supus unui asalt de ganduri de hula abia dupa spovada minunata din februarie 2018, nu inainte, adica dupa pocainta, iar asta dovedeste(dpmdv) ca inainte de pocainta nu existau gandurile astea fiindca ele erau atunci "reguli" de viata curenta, adica element de zi cu zi.
Abia dupa intrarea lui Iisus Hristos in inima s-au revelat ca hule ceea ce, evident, inainte era viata desarta.
Aceste ganduri de acum isi au originea in amintirea faptelor de dinainte, atunci cand il defineau, chiar daca nu constient; faptele alea le-a facut el si de... "blestemul" lor nu mai poate scapa chiar daca acum nu-l mai definesc.
Te rog sa ma crezi,
matador, ca n-am citit nici pe departe tot ce e posibil despre... hule, insa iti spun din proprie experienta ca de "arhiva" faptelor comise nu ai cum scapa pentru ca ele au fost percepute la vremea lor ca sentimente si s-au cuibarit in amintiri adanci. Despre aceste amintiri se pomeneste in pildele Scripturii referitor la
"sparturi in zidul cetatii"; spovada nu repara zidul de spartura pe care tu ai permis-o, insa tu vei veghea(mai ales ca acum stii) sa nu se mai repete alta spartura.
Sunt convins(nu-i asa?) sa toate hulele ce te asalteaza sunt din familia faptelor comise, din fantezii inrudite sau asemanatoare sau din "reactia pacatului" la pocainta . Acum e mai greu de luptat cu ele fiindca ai sperante inchipuite ca vei fi la fel ca inainte, ceea ce nu se mai poate. Inainte nu aveai decat tentatii si slabiciuni, acum mai ai si asalturile amintirilor care atunci ti-au placut.
Inainte erai curat si totusi ai cazut, chiar daca ai fost botezat si ai stiut de invatatura lui Iisus Hristos, insa acum ai primit in inima botezul Duhului Sfant, mai tarziu, asemenea fiului ratacitor, dupa cum spune Scriptura:
5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.(Fap.Sf.Ap.1,5)
Acum obisnuieste-te cu gandul ca nu mai poti fi cel care ai fost, insa poti fi mai intelept fiindca ai cunoscut pacatul si,prin taina spovezii, ai primit puterea Duhului Sfant, Care este asaltat de frustrarile pacatelor marturisite; n-ai ce face, vei trai cu ele "in spinare", poate rabdarea ta le va mai diminua intensitatea.
P.S. Ce sunt acele "ganduri trimise"? N-am mai auzit.