[matador]

Multumesc din suflet, tuturor pentru feedback

Problema mea nr 1 este culpa. Cata vreme exista aceasta nu prea ma vad iesit din bucla..

Am citit despre scrupulosity, problema mea asta a fost: am analizat gandurile, le-am disecat, am cautat sens si semnificatie si am pus 1000 de intrebari despre ce o mai fi si asta si probabil d asta am ajuns in acest punct.

Efectiv n-am avut puterea sa nu-mi pese si am cautat raspunsuri si cautand raspunsuri am dat in alte ganduri si mai teribile si tot asa din acest motiv spun ca am dat-o in obsesie deja.

Asa este, nu dispar ,, tu trebuie sa nu le mai dai atentie, dar atata timp cat imi provoaca anxietate, culpa, sentimente de deznadejde etc e greu sa stau linistit cu obsesiile astea in cap. E de-a rasu plansu : practic urasc ceva, imi face rau crancen dar ma prinde de fiecare data, sunt chestiuni de milisecunde practic.

Am citit multe din sfintii parinti referitor la hulire, au fost si care au stat ani de zile, au ajung aproape de disperare cu ele, dar acum sa fim sinceri , cred ca mai degraba problema a devenit una ce tine de tulburare ceva obsesie.

Si ceva mandrie ca este inacceptabil sa ajung in situatia asta eu, deznadejde privind mantuirea in aceste conditii si multe altele.