N-aș vrea să vă jignesc, dar sunteți ca niște babe plângăcioase și neputincioase care nu vor să știe, nu vor să vadă, nu vor să mai lupte, nu vor să mai creadă.
Gândurile nu trebuiesc lăsate să vă chinuie ci ele trebuiesc biruite. ”Biruiți lumea!” a zis Hristos ”căci Eu am biruit lumea”. Hula vine din mărirea ipocrită, din frustrare furioasă, din ghinion, e frustrarea gândurilor oamenilor care ar vrea să te închini oamenilor în loc să te închini Lui Dumnezeu. Domnul l-a mustrat pe sf. Petru pentru că mereu gândea gândurile oamenilor, gândurile lumii, iar gândurile oamenilor sunt hule la adresa lucrărilor Divinității.
În mod normal orice om cinstit și corect vrea să-L cinstescă pe Dumnezeu prin cei ce-L ascultă, pe drepți, pe buni, pe muncitori, pe ascultători, pe silitori, pe curajoși, pe iubitori... asta vrea persoana ta cinstită, serioasă, vrea să fie și el un drept și un supus Domnului. Cealaltă persoană lumească nu vrea și nu te lasă să te închini lui Dumnezeu, vrea să te închini idolilor, lumii, ție însuți ca unui idol ca să păcătuiești în mod liber fără constrângeri și dacă nu accepți te hulește, urăște, se răzbună pe Dumnezeu... asta e persoana care se închină și slujește lumii și dorește păcate și comodități ca să parvină la privilegii și se scapă de Dumnezeu și nu se scapă de luxifer-satana-lumeu.
E un fel de schizofrenie, de doi oameni într-unul. Unul vrea să se facă slujitor Domnului și să se închine Lui prin tot ce e drept ca să se integreze în iubirea sfântă, divină, smerită iar celălalt vrea să fugă de lucru, de sarcini, de adevăr, de lumină ca să se închine poftelor și răutăților lumii și să se bucure din minciună și batjocură.
Problema e deci de închinare. Soluția e simplă și se poate deduce din poruncile Domnului: Când dorești, când vrei, când simți închină-te mereu Domnului și împlinește porunca iubirii și pocăinței și nu te închina lumii și eurilor ei celebre care te silnicește să te închini ei, s-o urmezi și s-o lauzi pe ea pentru religiile și cruzimile ei.
În asta constă sursa gândurilor de hulă: te potrivești cu păcatul lăsându-te mituit cu mângâieri satanice trufizante pentru putoreală, mâncare, femei, răzbunare și te înfurii pentru mângâieri mituitor înălțătoare de sine ca să te închinii lumii și răutăților pismașe prin care parvii în loc să te închini Domnului. Tot așa te și pocăiești ca prostul, te pocăiești lumii și democrației în loc să te pocăiești teodemocrației, în loc să te pocăiești Domnului sau slujitorilor Domnului. ”Lumea iubește ceea ce este al ei, pe oamenii din ea, iar sfinții nu mai sunt din lume” așa că cei ai lumii (chiar creștini) îi va hulii pe drepți și va lupta contra lor chiar fără să vrea și fără să-și dea seama.
Nu abandonați și luptați și biruiți lumea și gândurile ei murdare căci Cain n-a vrut să le biruiască și a căzut: ”Vezi că bate la ușa ta gândul rău dar tu caută și biruiește-l.” N-a putut lupta Cain și l-a ucis pe fratele său Abel căci s-a lăsat ca omul dominat de slăbiciuni, de neputință, de necredință, de minciună și ipocrism și a făcut răutatea susținând că nu știe ce face.
Hula ucide ceva mai rău ca trupul, hula ucide pe Dumnezeu, ucide Duhul Sfânt, iubirea, sfințenia, dreptatea, ascultarea, pacea, liniștea sufletească, mântuirea, credința, speranța, comuniunea, sinceritatea, unitatea, viitorul.
Trebuie să lupți, ceasuri, zile, ani, zeci de ani fără să-ți faci rău fizic ție sau altora și te va ajuta Dumnezeu și vei învinge, vei birui împreună cu El!
Trebuie deci să luptăm cu gândurile de hulă care sunt gânduri ipocrite, gânduri travestite, gânduri ascunse, rele tainice. Nici nu știi că te grozăvești, te mândrești, te trufești, te semețești, te spurci, te crezi mai mare sfânt ca alții, mai drept, mai bun, mai puternic, mai putincios, mai bogat, mai ceva și așa te îngâmfi și pieri! Nu mai asculți, nu mai crezi! Cazi și risipești ca prostul.
Nu trebuie să-ți permiți! De acolo începe totul. Îți permiți să faci rău și să trufești hulind susținând că faci bine și nu vrei să știi ce faci! Îți permiți, îți permiți să te răzbuni, îți permiți să te minți, îți permiți să nu ști ce faci.
Oare chiar nu ști că faci rău când faci rău și chiar nu știi că hulești când hulești sau nu știi că poftești să păcătuiești, fata, călugărița, femiea altuia sau să păcătuiști cu Dumnezeu batjocurind fecioara sau călugărița ca să potrivești și să mai bagi bogoiul sau vrerea?
După ce o faci iar nu mai suporți repetarea și recăderea și-ți ieși din minți. Cere-ți iertare și nu-ți mai permite! Stai sub vină, sub vina ta și nu mai aluneca aruncând-o pe alții, pe Dumnezeu.
...autopâre mincinoase, furioase, care vor... să le faci pe plac.