[Petru7]

Heruvimii și Serafimii sunt superiori animalelor, sunt ființe cu rațiune, nu sunt din aceeași categorie.

Nu sunt din aceșiași categorie cu animalele deși au aripi ca orice păsări înaripate? Au și fețe și trupuri ca de oameni deci și cu oamenii sunt în aceiași categorie.

Vulturul, leul, sunt simbolurile evangheliștilor așa am citit.

Posibil, cele 4 evanghelii sunt cele 4 făpturi vii văzute în vedenie pe cer de Ezechiel în duh de proorocie și în mijlocul lor așa ca un Fiu al Omului.

Unde scrie treaba aceasta că suflete animalelor ajung într-un rai superior față de cele ale oamenilor, eu de la un preot am auzit că animalele nu au suflet rațional, voi mai cerceta într-adevăr pe subiect, nu am notat conferința în care am auzit, era pe net.

Nu am zis că animalele ajung întrun rai superior doar pentru că sunt animale ci dacă sunt mai credincioase ca oamnii e drept să ajungă după moarte mai sus în Împărăția Lui Dumnezeu, sufletul lor.

Cât privește comportamentul față de animale să nu fie bătute, înfometate, aruncate în frig, e ceva logic și de bun simț să nu tratezi prost creația Lui Dumnezeu, niciodată nu m-am îndoit că nu ar fi păcat dacă ai face rău unui animal pașnic, cuminte, blând, dar te poți și apăra de un animal care a luat-o razna, e turbat, rațiunea ar fi să aperi tot viața omului.

Noi ortodocșii nu vorbim de rațiuni ci de duhul iubirii și de mintea ce ascultă cu înțelepciune. Rațiunile sunt niște ideologii, niște socoteli, programe mai mult materialiste.

Când ai de ales între viața omului și cea a animalului scăpat din control, sau între a te hrăni din resursă animală sau a muri de foame, primează protecția vieții omului.

Nu înainte să ne fi dat Domnul acest drept, milă. Nu-ți poți permite să ucizi pe cine vrei tu de foame. Trebuie să respecți stăpânul sau dacă iei din cele fără de stăpân trebuie să ceri de la Dumnezeu. A ucide pentru a mânca și a nu muri tu e un păcat. Ai putea mânca iarbă sau te-ai putea ruga și poate că ar trece foamea.

Există sfinți prin sinaxare care îngrijeau de animale cu dăruire care sunt dați ca exemplu în Patericul Atohnit.

Oare animalele crescute și îngrijite de sfinți care nu huleau și nu desfrânau nu erau mai sfinte ca cele ale păcătoșilor care-și bat și-și înjură animalele sau pe Dumnezeu când le îngrijesc și le cresc? Nu aud, nu văd, nu simt și nu înțeleg oare ele ce faci și la ce le dedai pervertindu-le să accepte pentru că n-au încotro și pentru că le crești și le ceri să ți se supună? Precum pot prin har prelua din Harul divin așa pot prelua și duhul păcătos căci sunt ființe vii care se schimbă după stăpân și după cum le îndreaptă păstorul lor.

Ideea e că animalele nu prea au nevoie de nimic, are grijă Dumnezeu de ele și de aia e o deșertăciune să-ți faci griji lumești pentru ele sau pentru sufletul lor după moarte, dar dacă boul sau oaia ta cade în zi de Sabat în groapă sau moare de sete, oare nu mergi să-i dai apă sau s-o scoți din groapă? E voie deci de Sabat să slujești, nu e voie să ceri să fi slujit, să vrei să ți se slujească căci e odihna Domnului și nu a ta, iar Domnul se odihnește și se odihnește și lucrând, slujind, inclusiv animalelor.