[Moroco]

1.Trambita nr.1 preot ortodox din BOR.

Preotul Iosif Trifa a fost judecat si caterisit pe nedrept in 1937-1938 . A fost iertat si reabilitat postum de catre Sfantul Sinod al BOR in 1990 la intiativa par. mitropolit Serafim Joanta. De atunci Trambita nr.1 si OD sunt parte componenta a BOR. Multe priciesne frumoase cantate la liturghie sunt scrise de poeti ai Oastei Domnului.

"Dar toţi cei care îndrăznesc să vorbească prea deschis, prea limpede şi prea înflăcărat, trebuie să fie mereu prigoniţi şi să sfârșească pe o cruce. Când trimisul acesta al lui Hristos a spus:

Iosif Trifa: nu numărul mătăniilor sau al pomenilor, sau al pelerinajelor…nici formalismul sterp încărcat de superstiţii şi bigotism…nici amestecătura de obiceiuri păgâneşti şi destrăbălarea devenite tradiţie, le vrea Dumnezeu de la noi, ci naşterea din nou, o viaţă nouă predată total în slujba lui Hristos şi trăirea fiecăruia dintre noi în toate virtuţile Evangheliei. Aceasta este voia şi porunca lui Dumnezeu. Şi dacă ne numim creştini, aceasta se pretinde de la fiecare, dar mai întâi de la noi păstorii şi îndrumătorii altora. Acesta şi numai acesta este adevărul, – unul pentru totdeauna şi pentru noi toţi.

Acest adevăr nu i s-a putut răbda, ierta, uita."

Dialog intre preotul Vasile Oatu si par. Iosif Trifa:

De cum ne-am văzut faţă către fată, Părintele Iosif m-a întrebat cu ochii înlăcrimaţi:

– Părinte Vasile, spune drept, credeai să mă mai vezi? Credeai să mă mai vezi şi să mai putem vorbi amândoi acuma? Credeai să ne mai întâlnim?

Şi i-am răspuns:

– Numai întemeiat pe minunea învierii, dar altfel nu.

– Părinte Vasile, a adăugat Părintele Iosif, de patru ori am fost înviat ca din morţi. De patru ori am trecut prin moarte şi Domnul m-a ridicat. De aceea nu mă mai tem de moarte şi nici nu vreau să mă mai gândesc la ea. Văd că Dumnezeu mă are în grija Sa neconte*nit. Şi atunci ce grijă mai pot eu avea? De acum fie voia Domnului. Eu nici nu mă mai gândesc la moarte.

Ostas, poet si detinut pentru credinta in Dumnezeu. Traian Dorz: „Fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră“ este o poruncă şi nu numai un sfat, pentru toţi credincioşii lui Dumnezeu. Dar mai ales pentru împreună-lucrătorii Lui (I Petru 1, 15). Căci mai ales ei trebuie să trăiască înaintea Lui în sfinţenie şi în neprihănire toate zilele vieţii lor (Luca 1, 75). Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după Chipul lui Dumnezeu, de o sfinţenie şi o neprihănire pe care o dă adevărul (Efeseni 4, 24). Şi, după cum Hristos S-a sfinţit El Însuşi pentru ucenicii Săi (Ioan 17, 19), tot aşa şi ei trebuie să se sfinţească pentru ucenicii lor. Fiindcă numai aşa aceştia vor putea fi sfinţiţi în adevăr.

...pentru a face o lucrare înaltă, frumoasă şi durabilă trebuie neapărat să te ridici mereu tot mai sus pe schelele sfinţeniei. Căci numai de acolo vei putea spune cu tot curajul smereniei cereşti: Urmaţi-mă pe mine, fraţilor… şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi (Filipeni 3, 17). Vă rog să călcaţi pe urmele mele (I Corinteni 4, 16), căci şi eu calc pe urmele lui Hristos (I Corinteni 11, 1). Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine faceţi! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi (Filipeni 4, 9). Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului… aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi… (I Tesaloniceni 1, 6-7). Fiindcă atunci lucrarea ta va avea spre cine să privească şi să se îndemne la sfinţenie; tu vei fi o pildă înaltă pentru ea. De aceea, frate lucrător cu Dumnezeu, nu te mulţumi niciodată cu tine însuţi, cu ceea ce ai ajuns să faci. Nu înceta niciodată să-ţi dai toate silinţele spre a uni tot mai mult şi mai mult o virtute sfântă cu alta. O stare sfântă cu alta. O treaptă sfântă cu alta (II Petru 1, 5-11). Pentru ca încercarea credinţei (şi lucrării) voastre să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Iisus Hristos (I Petru 1, 7).

Cele trei mijloace de sfinţire ale vieţii, mai puternice, sunt:

1. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Biblia. Cercetarea şi meditaţia lui zilnică, cu toată stăruinţa atenţiei şi cu toată dorinţa ascultării.

2. Rugăciunea fierbinte, adâncă, puternică, sinceră, iubitoare, necurmată şi din toată inima… Însoţită cât mai adesea de post. Şi totdeauna de înfrânare.

3. Părtăşia frăţească. Cercetarea frăţească. Ajutorarea frăţească. Unitatea frăţească. Adunarea frăţească. Ascultarea frăţească. Dragostea frăţească."