Citat:
|
În prealabil postat de mirelat
am citit acum cativa ani intr-un calendar de buzunar/carticica o vorba a unui avva din vechime care zicea ca este nebun cel care crede ca in afara de el si Dumnezeu mai exista si altcineva.
m-a intrigat f. mult zicerea asta si m-am gandit de multe ori daca nu cumva acel parinte a spus asta nu in sens metaforic, cum suntem tentati a crede, ci chiar in sens propriu. adica, poate fi universul material doar o proiectie infinita a noastra insine?... de unde si esenta poruncii de a ne iubi aproapele ca pe noi insine, pentru ca de fapt chiar suntem noi insine!?
bineinteles, aceasta teorie nu ar semnifica existenta egocentrica, ci pur si simplu existenta armonizata de catre Dumnezeu - care stim ca este Atotputernic - a unei multimi de universuri individuale.
sper ca ati inteles ce am vrut sa zic si n-o sa-mi spuneti ca am luat-o razna! :D
|
Aceasta afirmatie corespunde starii sufletesti a vamesului din pilda cand nu se raporteaza la ceilalti- ca si cum acestia nu ar exista- nu se raporteaza la cei din jur ca sa-i judece, asemenea fariseului, din smerenie se raporteaza numai la Dumnezeu, iar in aceasta lumina- ca relatie- isi vede petele pacatelor.