Isaak Newton a nascocit minciuna atractiei maselor si gravitatia din jurul maselor mari ca sa explice caderea corpurilor si forta de greutate.
F=k * M1*M2/D**2.
D este distanta dintre mase, M1 si M2 sunt masele a doua corpuri iar k o constanta gravitationala.
Studiind
experimentul lui Henry Cavendish ne putem da seama ca el nu pune in evidenta atractia dintre mase. Avem un sistem de doua bile cu greutatile in extrema unei cumpene suspendate de un fir de torsiune. Asta inseamna ca orice dezechilibru se manifesta printr-o torsiune si un balans al pendulului rezultat. La apropierea unei greutati nu apare o forta de atractie intre bile si greutate ci sistemul fiind in echilbru instabil asa ca un pendul instabil, noul sistem de forte de greutate fiind instabil are ca rezultanta o forta ce duce la aparitia unui moment ce invarte pendulul de torsiune. Aparitia acestei forte de torsiune se datoreaza nu atractiei intre mase ci noului sistem cu greutati aflate in echilibru instabil care din pricina bratului foarte lung al cuplului si al echilibrului instabil impune aparitia unei miscari ce tinde sa echilibreze tot sistemul de greutati. Aceasta miscare de echilibrare a sistemului de greutati e confundata cu atractia intre bilele mici si greutate.
Studiind formula lui observam ca Newton sustine ca intr-un spatiu doua corpuri cu masele M1 si M2 se atrag indiferent la ce distanta se afla unul de altul cu o forta invers proportionala cu patratul distantei dintre ele. Aceasta atractie de la orice distanta impune ca toate masele sa fie atrase unele de altele si in timp toate masele sa se stranga unele inspre altele ca sa se formeze asa un gogoloi mare mare de tot iar in spatiul ramas sa existe doar vid, adica nicio masa. Ar insemna ca toata materia din univers sa se adune la un loc formand acest foarte mare gogoloi inconjurat de spatiul gol fara pic de masa.
Din formula se mai observa ca forta F este invers proportionala cu patratul distantei dintre mase deci ar trebui ca forta F sa creasca mereu cu cat distanta dintre corpuri scade.
Ganditi-va cum e sa actioneze asupra a doua corpuri M1 si M2 forte atat de diferite.
Sa zicem ca ai da drumul la doua bile cu masele M1 si M2 aflate intre ele la distante de 1000m, de 100m, de 10m si de 1m si asupra lor ar actiona fortele pe care le afirma Newton:
F1=k*M1*M2/1.000.000
F2=k*M1*M2/10.000
F3=k*M1*M2/100
F4=k*M1*M2/1
F4=100*F3=10000*F2=1.000.000*F1
Ce s-ar intampla pentru D foarte foarte mic?
Am avea o forta F ce devine foarte foarte mare asa ca un magnet foarte foarte puternic in sensul ca apar forte de atractie infinite. D tinde la 0 impune F5 tinde la infinit! F5>>>>>>>>>F4>>F1
Daca am da drumul la cele 2 bile de mase M1 si M2 aflate fiind la distantele respective unele fata de altele si asupra lor nu ar actiona altceva decat cele 5 forte atat de diferite, oare nu am sesiza diferenta in pornirea bilelor?
Daca luam magneti magnetizati diferit si actionam cu ei asupra unor bile de fier observam ca cu cat forta magnetica este mai mare cu atat bilele sunt atrase mai tare si pornesc mai rapid spre magnet deci la magnetizari diferite tot mai mari dar apropiate, diferind ordinul de marime se vede clar porniri si miscari diferite mai rapide si se simt forte mai mari ce actioneaza.
Cum deci in cadrul atractie dintre mase nu se vede diferenta de FORTA de GREUTATE cand mergi pe verticala sau cand sapi o groapa foarte foarte adanca? De ce forta F ce te trage in jos e aceiasi la 1000m, 100, 10, 1, sau oricat sapi in adancime?!
Luand de buna formula lui Newton ar trebui sa observam in realitate, la lucrurile reale, naturale ca apare o foarte mare diferenta de forta F de atractie asa cum descrie el prin formula lui. Nu avem asa ceva in realitate ci avem asa ca un camp care se manifesta la fel peste tot, avem o greutate, o forta ce impinge masa in jos proportionala cu masa. Avem aceiasi forta ce actioneaza asupra corpului indiferent de distanta pe inaltime sau in jos in adancime la care se afla corpul in acest camp. Avem aceiasi forta ce acctioneaza, exact aceiasi greutate, la orice distanta deasupra marilor si pamantului si avem aceiasi forta oricat sapi in adancime.
Putem deci crede ca intre linia-distanta de la care apare imponderabilitatea si intaritura pamantului aflata mult mult sub pamant si sub nivelul marilor asupra unui corp actioneaza exact aceiasi forta proportionala cu masa lui. Putem crede ca un corp are aceiasi greutate oricat se deplaseaza pe veritcala si in adancime deci putem crede ca asupra lui nu actioneaza nimic din centrul maselor ca sursa de aparitie a fortei de greutate ci ca din afara lui actioneaza o forta asupra masei corpului proportionala cu masa lui, asa ca o Tarie, ca un camp de forte ce desparte apele de ape.
Avem deci forta ce actioneaza asupra unui corp ca fiind proportionala cu masa lui. Atat.
F=const*M.
Asta e formula in acest camp.
Daca corpul are masa M de 1kg atunci forta de greutate F ce actioneaza asupra lui este F = const.*M = 1kgf = 9,8 N
Nu exista formula F=k*M1*M2/D**2 asta a lui Isaak Newton valabila decat in mintile pacalite si amagite care viseaza atractii intre mase. Masele nu se atrag nicaieri intre ele ci asupra lor acctioneaza acest camp, aceasta Tarie.
Daca ar fi adevarata formula lui Newton, F=k*M1*M2/D**2, daca s-ar intampla in realitate asa o forta ce determina
o ciocnire accelerata de forte acceleratoare la infinit atunci masele dupa ce s-ar izbi lipindu-se intre ele, s-ar contopi pana ar face implozie si ar disparea caci nimic nu rezista la forte ce tind la infinit (afara de Dumnezeu)!
Studiati
Teoria PacMan3D-nD.