Subiect: Postul negru
View Single Post
  #678  
Vechi 01.07.2021, 13:00:38
Moroco's Avatar
Moroco Moroco is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.04.2019
Locație: Ortodox cu Calea, Cluj-N
Mesaje: 1.256
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Esti un mosneag care isi pierde viata visand la prostii.

”Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag?”
”- De-un moșneag, da, ”împărate”, căci moșneagul ce hulesti
Nu e om de rând, El este domnul Țării Românești (Moșu de la Maglavit).
Eu nu ți-aș dori vrodată să ajungi să ne cunoști,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști.
După vremuri mulți veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomenește, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod;
Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă -

Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toți o baltă ș-un fund de mormânt.

Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai valvârtej
Oștile leite-n zale de-”mpărați” și de ”viteji”?
Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?

Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fiere,
A rațiunii biruință căta oricine, sultan-ule.

Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul...
Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,
Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oști, dară iubirea de moși e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”

”Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn
Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă fața negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie...
Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare,
Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste,
Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă
Și, lovind în față, -n spate, ca și crivățul și gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,
Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți;
Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri,
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,
Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.”
__________________
MorockU-vsovi înV de la Mesia cu sfinti lepăde lume[(firEhoțacU-smințEniamorti-pIStoLumE-stiE-sinE-tuEUtU-încurcăvorbârfuri în labordelatoria-totmaimarelui Uu-mEU-laudaros-basculaș-tradator=altăgrijăpocă-altstrescapoSS-haita-UklUxklacU-interesU-vreasefUleț-blestem-hUla-vis-progrexit=victiviclUidol isputolen-te iASIAcU picupic in fascinatia gogoșrepiszmEUlui sa le faci c@ fraieru tlaba muldara pofta-plictisU c@ ipocritzU-fakE)]. Să scap citim cu Credința Cuvântul si cre-ca a fcut si face FataTa.

Last edited by Moroco; 01.07.2021 at 13:12:16.
Reply With Quote