[Moroco]

În prealabil postat de Amiel25

Apropo, numele "Amiel" vine din ebraica si inseamna "Dumnezeul oamenilor mei"...

Daca Amiel vine de la citatul tau scris asa, mei cu m-mic, atunci numele respectiv inseamna satana dar scris cu M mare, ma gandesc ca asa ai vrut sa scrii ”Dumnezeul oamenilor Mei” atunci acela e un nume de inger ascultator de Hristos-Cuvantul, de Mielul cel cu 7 cornite care a biruit sa rupa pecetile Cartii Vietii asa cum putem citi in Apocalipsa. In romaneste a-ul dinaintea unor termeni semnifica antiteza, opozitia, dar exista si posibilitatea ca a-ul din fata sa intareasca termenul ce urmeaza fiind in unitate deci se poate citi A-Miel, ca o unitate, asa cum e numele lui Aaron de exemplu in care primul A intareste prooroocia din aron ca mare preot vechi testamentar.

Acum, despre visul meu, inainte de acest lucru, tin sa mentionez ca sunt un om simplu, nu e nimic special la mine, de ceva ani am tot felul de vise interesante.

Am sa sintetizez visul printr-o patima personala cu valoare pilduitoare.

Ma trezesc mergand pe o bicicleta catre un eveniment important, eram imbracat in haine de preot ( nu sunt in realitate ), precum cele folosite de preotii ortodocsi. De asemenea, ma aflam si in folosoul societii fiind politist ( nu sunt in realitate ). Desi in vis, imi parea ca sunt cunoscut celor din jur, masinile care treceau pe langa mine treceau cu viteza si nu ma respectau. Mai mult decat atat, din cand in cand ma gaseam cu mainile incrucisate pe coarnele bicicletei, ceea ce imi greuna considerabil capacitatea de a merge cu bicicleta. Nu doar o data am fost aproape sa ma lovesc de alte masini dar mereu evitand in ultimul moment.

Cum mergeam eu pe bicicleta, dintr-o data relizez ca ma aflu in satul in care eu si famila mea am locuit pentru cativa ani dar in acelasi timp totul parea atat de strain, cladiri si oameni necunoscuti peste tot. Se pare ca ma indreptam catre un loc unde se aflau zeci si zeci de preoti ortodocsi, foarte multi. In acelasi timp, erau mai multe inmormantari, multi oameni murisera, in drumul meu, am trecut si pe langa rudele indurerate. De asemenea am putut observa o cladire mare de arhive, acolo se aflau lucruri despre trecutul omenirii, asta am simtit.

Ajuns la locul evenimentului, am observat foarte multi oameni stand la gardul unei case, acestia erau oameni simpli care priveau catre evenimentul ce avea loc dincolo de gard. Acolo se aflau zeci de preoti facand pregatiri mari. La inceput acea casa imi parea cunoscuta dar in acelasi timp parea atat de straina. Am intrat inauntru si m-am simtit respectat, fiind si eu unul dintre preoti, apoi am fost invitat intr-o camera unde avea loc evenimentul. Atunci m-am suparat foarte tare, am zis in sinea mea: Eu pentru ca sunt unul dintre voi, ma primiti aici in sanul vostru unde are loc cel mai important lucru, dar oamenii de afara nu au access...; si atunci am decis ca nu mai vreau sa fiu preot, caci mie nu-mi plac privilegiile.

Indaratnicie spre lume, spre moarte spre vechi, spre privilegii, spre necredinta, spre neascultare si privilegiere, spre satanism militienesc si justitiopatie procesomana.

Am plecat acolo si iata ca din nou ma gasesc mergand spre acea casa, si iata ca iar trec pe langa acele rude indurerate. Una dintre acele femei era foarte trista, nu stiu sigur cine, dar cred ca fratele ei murise si nu apucase sa-si ceara iertare pentru toate certurile avute si ca acum ea nu va mai putea niciodata sa-si ceara iertare. Atunci, eu m-am apropiat de ea si i-am spus: Nu fii trista, el este inca aici. In tine insuti, in constiinta ta se gasesc toate momentele traite cu acea persoana, nu este totul pierdut, gaseste acea persoana in tine insuti si cerei iertare si asa veti fi amandoi iertati; auzid aceste cuvinte, acea femeie a ramas surprinsa si fara cuvinte.

Mantuire falsa, erezie, aiureala caci nu ai cum sa ceri iertarea persoanei din memoria ta sau din tine decat daca acolo in tine sau in comunitatea ta ea se manifesta cumva incat ai certitudinea ca vorbesti chiar cu ea, cu sufletul ei si asa ii poti cere iertare si nu ca ipocritul unui idol golit de continut, unei amintiri in care ea poate sa nu fie prezenta si vie ca un sfant intro icoana. Nu e mai simplu sa-i ceri iertare ca o taina a pomenirii mortilor dand un acatist si scriind acolo pentru Dumnezeu si pentru acea persoana ca sa stie ca ii ceri iertare?

Iata-ma ajuns din nou la acel gard unde se afla acea casa. Am intrat din nou in curte si din nou in casa. Si de aceasta data am fost primit in sanul preotilor, momentul era ideal, tocmai ce avea loc acel eveniment foarte important, insa acum si acei oameni simpli se aflau inauntru. Am intrat in camera din dreapta, casa avea doua camere, si intr-o clipa camera s-a schimbat, parea ca acum ne aflam in acea camera in care se aprinde lumina la Ierusalim si apoi se distribuie tuturor bisericilor ortodoxe. In acea camera se gaseau doua banci lungi, pe aceste banci se aflau atat preoti cat si acei oameni simpli, acolo m-am asezat si eu si langa mine un preot. Parea ca sunt 12 oameni in acea camera si preotul in capul celor doua banci care se ocupa de toate cele necesare acestei slujbe. M-am dat in vorba cu preotul de langa mine, incercand sa-i spun de ce m-am decis sa plec. Dupa cateva momente, preotul din capul celor doua banci, cel care se afla in fata unei mese a inceput sa imparta colaci la toti cei din acea camera iar fiecare colac avea o lumanare aprinsa.

Aici chiar daca e vorba de aceiasi indaratnicie si istoriopatie a credintei totusi din ea ramane nadejdea si lucrarea de rugaciune pentru cei morti, pentru cei vechi care nu trebuie lepadata, parasita, uitat ci lucrata pe mai departe de catre cei caroara le-a fost incredintata si poruncita.

Ajuns la mine, acel preot imi inmaneaza si mie un colac si imi spune aceste cuvinte: Tu si cu preotul de langa tine, sa faceti aceasta rugaciune de doua ori; si iata ca acel preot de langa mine ma cuprinde cu mana dreapta, amandoi indreptam capul spre pamant si incepem sa ne rugam. Acel preot spunea o rugaciune destul de lunga dar eu nu intelegeam ce zicea, vorbea prea incet, mormaiam si eu cate ceva.

Aici esti mai important tu decat preotul. In mod normal preotul si cu tine ar fi trebuit sa se roage deci iata importanta de sine desi tu nu stii sa te rogi decat ai imitat dupa preot atat cat ai auzit si restul te-ai prefacut ca te rogi si cu toate astea te crezi mai important ca sa fi tu pus inaintea preotului in porunca.

Dintr-o data, se intampla ceva, simt cum eu cu acel preot ne leganam catre stanga si catre dreapta precum se leagana copacii miscati de vant, de parca am intrat intr-o stare de transa. Vad in mana stanga un bat, nu mai mare decat degetul aratator, dupa cateva momente, acel bat pare ca isi pierde stratul exterior iar in interior ramane ceva negru, ca si cum acel bat, la interior era ars, desi la exterior parea verde. Preotii toti se uita foarte mirati la ce se intampla. Dupa alte cateva momente, vad o biserica foarte mare si aud o voce masculina precum vocea unui tunet: "Biserica trebuie sa continue..."; din nou, preotii vazand si auzind totul, erau foarte mirati si incremeniti de ceea ce se intampla. Se pare ca despre asta era vorba, despre aceasta viziune.

Verde verde cine n-are pierde, e vorba de Vechiul Ierusalim, de Templul cel vechi si de ipocrismul fariseilor care pe afara se arata in cea mai mare credinta (verde) insa pe dinauntru sunt arsi ca un chibrit ca sa implineasca superstitia ca daca arzi tot chibritul inseamna ca piere dracul, deci nu au credinta ci ameninta cu degetul aratator de la mana stanga si nu se ating nici cu degetul sa faca din ceea ce propovaduiesc. E vorba deci de aluatul asta fatarnic si ipocrit dar in ciuda acestor vicii omenesti si lumesti Invatatura Arhaica, Biserica veche a vantului duhovnicesc subtirel in care se arata Domnul trebuie sa continue drumul sau spre Dumnezeu.

Dintr-o data, un preot deschide usa de la camera, parea ca usa ducea catre un alt loc, catre un oras, acolo vad o masina neagra in care se aflau preoti, in fata, in scaunul pasagerului se afla un preot cu parul alb. Auzind de la acei preoti detaliile despre ceea ce vazuseam, acel pret zambeste larg si apoi pleaca iar usa se inchide. Aveam senzatia ca acel preot era mai mare in rang decat toti cei de langa mine insa el era foarte lumesc, ocupandu-se cu treburile lumesti.

In loc sa se deschida usa spre Orasul Ceresc Noul Irusalim, preotul deschide usa spre alt oras, spre sefia lumeasca a marelui alb ca ranjeste a necredinta preaingaduitor cu luxul pe care si-l permite pe motiv ca e lux afierosit Domnului.

Si asa s-a incheiat visul meu, m-am trezit cu bratele incucisate si stranse foarte tare de piept, nu de teama, ci mai mult datorita intensitatii visului, totul fiind atat de real.

Acest X reprezinta a 10 porunca a Legii care te-a marcat profund. Deci visul este despre a nu ravni ca fariseii si fatarnicii sa manci casele vaduvelor si orfanilor si la nimic din ceea ce este al aproapelui. Acest X al tau in care te-ai trezit si care e la fel ca si incruciserea mainilor pe coarnele bicicletei face trimitere la patima indaratniciei, a racului, la reinstaurarea vechiului in mod gresit, la retrairea istorica a vechilor porunci dar fara a primi ierarea si jertfa mantuitorului chiar in sanul ortodoxiei si preotilor ortodocsi, deci e ca un fel de lepadare de credinta si secularism, patima pe care ai trait-o in vis.


Deci dumneata se pare ca esti luat de Hristos ca sa traiesti in vis impreuna cu El sfintele patimi ale vremurilor actuale.