""– S-a vorbit multă vreme în medicină de faptul că nu ne folosim decât 10% din creier. Ce s-ar întâmpla dacă am duce la maximum potențialitățile lui?
– Ce s-ar întâmpla? Am înnebuni, am pierde priza la realitate, la lumea concretă. E cazul multor genii, al multor copii-minune, e cazul lui Eminescu, dar și al lui George Gershwin, care a dat dovadă de o izbucnire uluitoare de creativitate în muzică și până la urmă s-a dovedit că avea, de fapt, o tumoră cerebrală. Dilema savanților e: tumora cerebrală a stimulat creativitatea sau suprasolicitarea intelectuală și creativă, nopțile nedormite au dus la degradarea sistemului nervos?
Un creier cu o supra-activitate, cu o activitate excesivă, ajunge să nu mai înțeleagă lucruri foarte simple, cum ar fi că 2+2 fac 4. Am văzut profesor de neurochirurgie în Lyon, care nu era în stare să-și pună ceasul să sune. Am văzut filosof în România care nu era în stare să conducă mașina, nu putea aprecia o distanță banală. Cu cât ești mai evoluat pe scara intelectuală, cu atât pierzi adaptarea la realitate și te conectezi la altceva. Un creier foarte dezvoltat acționează ca un uriaș candelabru de lumini, în care se aprind, se activează pe rând niște centri. Celulele nervoase, neuronii își trimit informație de la una la alta nu doar pe baze chimice, ci și electrice.""
Foarte bine puncteaza domnul Prof. Dr. Alexandru, la mine am observat aceasta problema mai ales ca nu pot mereu sa ies din meditatii, efectiv uit notiunea timpului, din aceasta cauza fac terapie prin hipnoza cu un foarte bun psiholog. Obligatoriu in weekend trebuie sa ies in oras, activitati de recreere cat mai banale si suete cu subiecte modeste:))) chiar pe usa de la biblioteca am semne cu accesul interzis sau toxic:)))))))
|