[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit luni, 7 martie 2022, în prima zi a Postului Mare, slujba Pavecerniței Mari la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în cadrul căreia a citit prima parte a Canonului cel Mare alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul. La final, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură. Numit și „Canonul de pocăință”, Canonul cel Mare este una dintre cele mai impresionante creații ale imnografiei creștine și se citește în patru părți în primele patru zile din întâia săptămână a Postului Sfintelor Paști și integral în miercurea săptămânii a 5‑a a Postului.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că prima săptămâna din Postul Mare este luminată de Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, evidențiind, totodată, că acest canon este o școală a pocăinței: „Această rânduială este deosebit de bogată și de semnificativă. Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul este o școală de pocăință. A fost alcătuit în mod special pentru pocăința nu doar a persoanei, ci și a comunității aflate în rugăciune și în stare de pocăință. Acest canon conține 250 de stihiri, grupate în nouă cântări bogate. Fiecare cântare începe cu un irmos dătător de ton și sfârșește printr‑o doxologie adresată Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și printr‑o cântare adresată Maicii Domnului. Această rânduială numită Canonul Sfântului Andrei Criteanul conține, din punct de vedere teologic și duhovnicesc, o meditație, un dialog al omului păcătos care se pocăiește cu propria sa conștiință, pornind de la texte din Sfânta Scriptură în care sunt arătați oameni păcătoși care s‑au pocăit și care nu s‑au pocăit. Ne arată oameni păcătoși și oameni drepți și ne îndeamnă să urmăm pocăința celor care au fost păcătoși, dar au regretat păcatele lor și au cerut iertare lui Dumnezeu, și să urmăm pilda drepților din Sfânta Scriptură, mai ales din Vechiul Testament. Către sfârșit sunt dați ca exemplu și Sfinții Apostoli, iar mai târziu a fost adăugată și o cântare în cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, care în mod deosebit este pomenită în a 5‑a săptămână din Postul Mare”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a tâlcuit rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieţii mele” a Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului Sfintelor Paști. „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul conține patru cereri prin care se cere lui Dumnezeu să nu‑l stăpânească pe om duhul patimilor: «Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi‑l da mie». Acest duh este, de fapt, manifestarea a patru patimi egoiste care îl stăpânesc pe om: trândăvia sau grija prea mare pentru lucrurile limitate și trecătoare, a treia patimă este iubirea de stăpânire - să stăpânească peste alții sau multe lucruri materiale, a patra patimă sau duh rău este cel al grăirii în deșert, al vorbirii fără folos duhovnicesc. Acest duh care exprimă patru patimi, exprimă pe omul împătimit, stricat la suflet, omul bolnav din cauza păcatului. De aceea, urmează o cerere în care se cer patru virtuți care să înlocuiască patimile și să înnoiască pe omul vechi ca să devină un om nou, un om înviat duhovnicește în Hristos: «Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește‑l mie, robului Tău». Avem aici un fel de cerere de schimbare a omului. În prima parte s‑a arătat că cel care se roagă este un om căzut, dar care dorește să se ridice, să înnoiască modul de a gândi și de a trăi. Se încheie această rugăciune «Așa Doamne, Împărate, dăruiește‑mi ca să‑mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin». Această concluzie arată că în timpul postului fiecare trebuie să privească mai întâi păcatele sale, nu să judece pe alții. El trebuie să‑și vadă propria viață, cum arată ea în fața lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.